O Noua Planeta
de Emil Botta
Tinerii vîrcolaci, atletii,
mi-au rontait peretii.
Odaia mea se plimba prin infinit
lucitoare ca un soare la zenit.
Din cînd în cînd vine o fata
într-o rochie cu trena, cam demodata.
Geniul odaii îmi spune: „e o stea:
vezi, poarta-te frumos cu ea“.
Cîte-un miracol bate la usa.
Eu îi soptesc: „Plurabella, papusa!“
Ca un domn ma port, îi ofer cafea.
Nici camera lorzilor nu straluceste
cum straluceste camera mea.
––––––––––––
pe acest blog este ultimul PDS și probabil ultima poezie postată
( nu tuturor le sunt permise legile/regulile nescrise dar prestabilite ale blogosferei)
voi continua să citesc, să ‘postez’ poezii unele mai puțin cunoscute (iar ‘mă dau mare’…)
[mai am un blog , dar care… este sau va fi și mai puțin ‘plăcut la gust’ sau pe gustul unora]
DA! în măsura în care timpul și sănătatea îmi vor permite voi continua să scriu și aici
deocamdată, Vă doresc un sfîrșit de săptămînă plăcut,
iar mie, spor la treburi, la vizionat filme și sănătate.
Anăăăă…şşşşşttt!..vină mai încoa’ să-şi spui ceva: camera ăstuia de nu-l mai înţeleg pe ce limbă grăieşte nu străluceşte deloc..da ştii ce-i aia? DELOC! pentru că irina-femeia-de-serviciu n-a avut niciun spor pân’ acum…şi s-a bulit şi firu’ de la aspirator…..şşşşştttt ! 😀 .. pupici cu iz de ciorbiţă de perişoare ! 🙂 ..
azi am pofta si de cioba de perisoare si de film si de o vba -citita macar- de-a celui care intelege limbajul si tot ce tine de asa ceva… poate apuc, pina ajunge el la Amsterdam [ am gresit? tot pe-acolo, pe undeva…]
drept e ca ult articol l-am citit de 3 ori ca sa pricep cit de cit
multam, dar arunca niste prajitura ca a mea s-a…
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Shakespeare