și cam asta și cam atît a fost pe acest blog

Sunt orgolioasă ? – DA.

Sunt invidiosă? – nu cred, nu mi-aș dori să par așa

Sunt – încrezută? – probabil că da, într-o oarecare măsură

Sunt rea? – nu știu să fi făcut rău cuiva nici aici, nici în viața reală

Sunt inegală și cam împrăștiată în gîndire ? – recunosc

Scriu amestecat și cu greșeli? – DA!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dar sun tot eu și in povestirile încropite privind o imagine, tot eu sunt și in acele țfotografiiț de vară și în instntaneele cind surprindeam lumea in luna septembrie, tot eu am ramas împătimită de film și de poezie

(si tot al meu si de mine scris este acel stingaci blog al lui Sisif, de adevărul căruia nu mă jenez, doar că ar fi trebuit să fiu mai atenta la forma si expresie.. )

Am incercat sa imi exprim parerile deschis și sincer

Am avertizat că dezamăgesc, iar unii au considerat, pe bună dreptate, că i-am neglijat in favoarea altora

Am evitat – pe cit am putut-situații ‚critice;’ care nu mă priveau direct

Mi s-a reprosat ca evit raspunsuri incomode, dar nu am înțeles pînă acum de ce unii trebuiau să afirme că nu se jenează să recunoască vizitarea blogului meu

Am – ca fiecare- bloguri preferate, iar unele nu  sunt trecute in blogroll, altele, vai!,

mi-am permis să  le trec aici fără o relație biunivocă [le vizitez des, iar blogroll-ul  este mai comod decit semnele de carte]

atuci cînd am putut am citit cit mai multe bloguri, dar comentarii sau ”opinii personale”

am lăsăt cam rareori, nu doar din teama scrisului/tastării cu greșeli, ci și din grija de a nu părea obstentativă

cu lepșele, am explicat deja, sper că s-a înțeles; aș fi avut și eu oarecare ‚idei’, dar nu am îndrăznit….

am cunoscut persoane și personaje minunate, dar și talente  în ale scrisului care rămîn pt mine doar amintirea scrisului la care revin nu de putine ori

nu mi-a placut cind s-a pomenit  pe blog/bloguri despre micile  ‚surprize’ trimise prin mail

rămîn cu impresia-connvingere că bloglumea – cum o definește frumos și inspirat Flavius Obeadă- este asemenea lumii reale: cu grupuri și prietenii ce țin sau se formează în jurul breslei căreia îi aprții, iar atunci cînd ai șansa să fii  ‚observat’ ești bine-primit, dacă se întîmplă să nu displacă stilul/ modul tău de a scrie, ești tratat ca un prieten, ceea ce nu este putin; dar este bine să știi care îți este locul dacă nu te-a ajutat soarta, viața talentul să ai decît un blog:

citesc bloguri, dar nu îmi sunt suficiente ca lectură și informații, cu toate că lectura unora  sau simpla privire a altora mă îmbogățește cu adevărat

cam asta a fost aventura mea pină acum in ale bloggeritului

nu cred ca nu voi mai scrie, de fapt, cu sigurantă, atunci cind pot, o voi face, poate chiar și pe acest blog,  nu il închid, nu îl abandonez și nu șterg pe nimeni din blogroll

cine este curios cum voi mai scrie va putea ‚observa’ și aici și pe noul blog.

Tocmai pentru că aici, printre Voi am înțeles că se poate crede în puterea argumentului, deși nu am aflat încă la ce temperatură arde sau poate fi nimicit,

Eu VĂ MULȚUMESC PENTRU TOT CEEA CE MI-AȚI OFERIT

și

…. la o nouă citire, mai devreme sau mai tîrziu

Aș dori să nu fiu aspru judecată, dar imediat ce mă va ajuta mîna, voi trece fiecare NUME din blogroll cu același tip și aceeași mărime de caractere!!!


14 răspunsuri la „și cam asta și cam atît a fost pe acest blog

  1. Pingback: Rujulițe și bujori « Andi Bob

  2. si eu cred ca am facut ceva din ce nu iti place.

    iarta-ma.

    dar sunt aici. si voi veni intotdeauna. aici, sau pe alte bloguri. caci aceasta este singura urma a ta, pe care o pot urmari de la distanta

    te cuprind cu mare drag

    Apreciază

  3. Poate nu ar trebui să renunţi la acest blog doar pentru că unora nu le lace ce scrii, cum scrii, de ce scrii aia şi nu ailaltă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi pe celălalt bog ce-l deschizi, ca de altfel pe oricare ar fi. Personalitatea ta îţi râmâne marcată în fiecare cuvânt, în fiecare literă scrisă la locul ei sau anapoda. Eşti aşa cum eşti şi eşti tu, nu alta. Dacă ai face asltfel, nu ai mai fi tu.
    Dar, la urma urmei, faci cum doreşti, pentru că tot tu eşti.

    Să ai parte de linişte şi pace pentru a scăpa de durerea de mână şi să poţi scrie în tihnă tot ce doreşti şi cum doreşti. Cui nu-i place nu are de ce să se împiedice de ceea ce faci, ci pur şi simplu să treacă fără a observa ce faci.

    Apreciază

  4. Pingback: Racila – 4 « Ioan Usca

  5. Pingback: Bloguri de vedete | urban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s