Sunt orgolioasă ? – DA.
Sunt invidiosă? – nu cred, nu mi-aș dori să par așa
Sunt – încrezută? – probabil că da, într-o oarecare măsură
Sunt rea? – nu știu să fi făcut rău cuiva nici aici, nici în viața reală
Sunt inegală și cam împrăștiată în gîndire ? – recunosc
Scriu amestecat și cu greșeli? – DA!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dar sun tot eu și in povestirile încropite privind o imagine, tot eu sunt și in acele țfotografiiț de vară și în instntaneele cind surprindeam lumea in luna septembrie, tot eu am ramas împătimită de film și de poezie
(si tot al meu si de mine scris este acel stingaci blog al lui Sisif, de adevărul căruia nu mă jenez, doar că ar fi trebuit să fiu mai atenta la forma si expresie.. )
Am incercat sa imi exprim parerile deschis și sincer
Am avertizat că dezamăgesc, iar unii au considerat, pe bună dreptate, că i-am neglijat in favoarea altora
Am evitat – pe cit am putut-situații ‚critice;’ care nu mă priveau direct
Mi s-a reprosat ca evit raspunsuri incomode, dar nu am înțeles pînă acum de ce unii trebuiau să afirme că nu se jenează să recunoască vizitarea blogului meu
Am – ca fiecare- bloguri preferate, iar unele nu sunt trecute in blogroll, altele, vai!,
mi-am permis să le trec aici fără o relație biunivocă [le vizitez des, iar blogroll-ul este mai comod decit semnele de carte]
atuci cînd am putut am citit cit mai multe bloguri, dar comentarii sau ”opinii personale”
am lăsăt cam rareori, nu doar din teama scrisului/tastării cu greșeli, ci și din grija de a nu părea obstentativă
cu lepșele, am explicat deja, sper că s-a înțeles; aș fi avut și eu oarecare ‚idei’, dar nu am îndrăznit….
am cunoscut persoane și personaje minunate, dar și talente în ale scrisului care rămîn pt mine doar amintirea scrisului la care revin nu de putine ori
nu mi-a placut cind s-a pomenit pe blog/bloguri despre micile ‚surprize’ trimise prin mail
rămîn cu impresia-connvingere că bloglumea – cum o definește frumos și inspirat Flavius Obeadă- este asemenea lumii reale: cu grupuri și prietenii ce țin sau se formează în jurul breslei căreia îi aprții, iar atunci cînd ai șansa să fii ‚observat’ ești bine-primit, dacă se întîmplă să nu displacă stilul/ modul tău de a scrie, ești tratat ca un prieten, ceea ce nu este putin; dar este bine să știi care îți este locul dacă nu te-a ajutat soarta, viața talentul să ai decît un blog:
citesc bloguri, dar nu îmi sunt suficiente ca lectură și informații, cu toate că lectura unora sau simpla privire a altora mă îmbogățește cu adevărat
cam asta a fost aventura mea pină acum in ale bloggeritului
nu cred ca nu voi mai scrie, de fapt, cu sigurantă, atunci cind pot, o voi face, poate chiar și pe acest blog, nu il închid, nu îl abandonez și nu șterg pe nimeni din blogroll
cine este curios cum voi mai scrie va putea ‚observa’ și aici și pe noul blog.
Tocmai pentru că aici, printre Voi am înțeles că se poate crede în puterea argumentului, deși nu am aflat încă la ce temperatură arde sau poate fi nimicit,
Eu VĂ MULȚUMESC PENTRU TOT CEEA CE MI-AȚI OFERIT
și
…. la o nouă citire, mai devreme sau mai tîrziu
Aș dori să nu fiu aspru judecată, dar imediat ce mă va ajuta mîna, voi trece fiecare NUME din blogroll cu același tip și aceeași mărime de caractere!!!
Pingback: Rujulițe și bujori « Andi Bob
Nu te judeca prea aspru 🙂 Zi însorită și suflet senin. Te aștept pe aici…
ApreciazăApreciază
Esti capricioasa? Daaaa !
ApreciazăApreciază
si eu cred ca am facut ceva din ce nu iti place.
iarta-ma.
dar sunt aici. si voi veni intotdeauna. aici, sau pe alte bloguri. caci aceasta este singura urma a ta, pe care o pot urmari de la distanta
te cuprind cu mare drag
ApreciazăApreciază
Poate nu ar trebui să renunţi la acest blog doar pentru că unora nu le lace ce scrii, cum scrii, de ce scrii aia şi nu ailaltă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi pe celălalt bog ce-l deschizi, ca de altfel pe oricare ar fi. Personalitatea ta îţi râmâne marcată în fiecare cuvânt, în fiecare literă scrisă la locul ei sau anapoda. Eşti aşa cum eşti şi eşti tu, nu alta. Dacă ai face asltfel, nu ai mai fi tu.
Dar, la urma urmei, faci cum doreşti, pentru că tot tu eşti.
Să ai parte de linişte şi pace pentru a scăpa de durerea de mână şi să poţi scrie în tihnă tot ce doreşti şi cum doreşti. Cui nu-i place nu are de ce să se împiedice de ceea ce faci, ci pur şi simplu să treacă fără a observa ce faci.
ApreciazăApreciază
ANA! 😀
nu trebuie să „demonstrezi” NIMĂNUI- NIMIC!!!
fii TU şi ATÂT!
îmbrăţişări de suflet
ApreciazăApreciază
Ești ambițioasă? Da!!!!!!!!
Eu aștept cu interes pictura africană! 🙂
ApreciazăApreciază
Ană ! Lasă blogu-n pace ! Iar de te supără careva, ia, de-aci
ApreciazăApreciază
Pingback: Racila – 4 « Ioan Usca
Cu regret spun: dacă aşa vrei …
Pe curând!
ApreciazăApreciază
Anuşka, Primăvăratico! Cine te-a necăjit? Unde vrei să pleci? Haaaaaai să ne jucăăăăăăăăăm…:):)
ApreciazăApreciază
Pingback: Bloguri de vedete | urban
gandeste la finalul poesiei „Hannibal”!
poate ca o sa te faca sa te mai gandesti.
ApreciazăApreciază
PINA REUSESC SA VA RASPUND,
VA ASIGUR CA NU, NU, NU
NU SUNT SUPARATA PE NIMENI!
\ pe mine insami, putin, dar asta e deja, altceva….
ApreciazăApreciază