un popor pe care eu l-am admirat si ‘pizmuit’ deopotriva,
nu doar pentru filmele pe care le-a daruit lumii
Adam Mickiewicz
– Gânduri de ziua plecării
M-a şi cuprins regretul! Ce-i oare? Sunt în prag,
Mă-ntorc iar în lăcaşul pustiu şi-atât de drag,
Parc-am uitat ceva; iar ochii-mi rătăciţi
Tot vor să mai salute aceşti păreţi iubiţi
Ce-atâtea dimineţi şi nopţi atât de multe
Suspinele-mi deşarte ştiură să le-asculte.
În geamul ăsta, seara, adeseori am stat
Privind, făr’ să ştiu bine la ce m-oi fi uitat,
Apoi plecam, sătul de-acelaşi peisaj.
Trezind din nou ecouri cu solitarii-mi paşi,
Eu, fără rost, din uşă în uşă trec pe rând,
Ai ornicului paşi metalici numărând
Sau ale unei gâze opriri, când lin îşi poartă
Încetul mers, de parcă stă la iubita-n poartă.
Vin zorii. Cărăuşii nesuferiţi au tras.
Luaţi aste cărţi şi lucruri puţine, ce-au rămas.
Să mergem! Cum sosit-am, ne’ntâmpinat de nime,
La fel plec: nici drum bun să-mi spună, n-are cine.
Ce-i dacă plec, ce-i dacă dispar din ochii mei
Localnicii, ce-n suflet nu m-au simţit cu ei?…
Plecarea-mi nimănuia nu va stârni amar
Şi-o lacrimă în urmă nu vreau să las măcar.
Ca-n pajiştea-nflorită-n culori, pe care zboară
O floare ca şi firul paingului, uşoară,
De pe-o uscată creangă, suflată ca un strai –
Şi care dând de-o roză, o-mbrăţişează-n mai,
Prinzându-se de dânsa-n popas, cu fire moarte,
Iar vântul o desprinde, gonind-o mai departe –
La fel şi eu, un nume şi-o faţă, lor străine,
Purtai prin aste pieţe şi străzi de lume pline,
Unde femei frumoase în roiuri întâlneam.
De ce să mă cunoască? Doar un străin eream!
Fug ţâncii după-un flutur doar cât sclipeşte-n soare,
De-l prind, privesc la dânsul şi-l zvârle iar, să zboare!
Să zbori! Din fericire, aripi ne-au mai rămas…
Să zbori! Nicicând în zboru-mi prea jos n-am să mă las!
Îmi amintesc când, tânăr, din locuri dragi plecam,
De lânga buni prietini şi fata ce-o iubeam;
Atuncea, printre arbori, în urmă am privit:
Strigând şi fluturându-şi batiste i-am zărit;
Am plâns. Duioase lacrimi din ani de patimi, dor!
De ce-aş mai plânge astăzi, bătrân, nepăsător?
Uşor e să mori tânăr. Nimic necunoscând,
Crezi că soţie, frate, amici te poartă-n gând;
Dar când, bătrân, smulgi vieţii făţarnicul veşmânt,
Lumeşti sau nelumeşti minuni nemaisperând,
Ştii bine că vecia te-nchide în mormânt…
Oraş străin, de-aceea plec trist din tine-acum!
Pornim! Nu poate nimeni opri sicriu-n drum,
Nici chiar cu o privire un om nu-l va conduce
Şi-o lacrimă-ntorcându-se-acasă nu-i va curge
Când la poştalionul ce trece pe şosea,
Suna-vor clopoţeii, vestind plecarea mea.
Traducere de Miron Radu Paraschivescu
––––––––––––––––––––––––––
[ nu imi permit ‘speculatii’ !!!
dar oare toti au luat in serios avertismentle din ultimele zile ?
pesonalitati de stat, mai mult sau mai putin controversate, fie ca sufletele lor
sa isi gaseasca linistea ]
Astăzi … să ne gândim cu pioşenie la cei de la Katyn şi la cei care nu au ajuns să-i comemoreze …
ApreciazăApreciază
da, gindul nostru, al turor…
… si totusi, intr-un fel, cred au ajuns….
ApreciazăApreciază
Dumnezeu să-i odihnescă !
ApreciazăApreciază
iar eu ce as mai putea adauga???
… ai alesdin Kieslowski ce se putea mai… potrivit…
\
multumesc, Irina
ApreciazăApreciază
Ce am putea să speculăm? Destinul fiecăruia dintre noi? N-avem cum evita ceea ce trebuie să ni se întâmple. Unde trebuie acolo mergem exact în secunda sortită.
ApreciazăApreciază
as vrea sa pot crede si eu asa ceva sau sa gindesc astfel, insa…
ApreciazăApreciază
Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(V) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Pingback: Geografii neîmblânzite. Katyn « Andi Bob
Dumnezeu sa ii odihneasca.
ApreciazăApreciază
………………………
…………………..
……………
ApreciazăApreciază
Pingback: NEAM DE PIATRĂ «
E loc intotdeauna pentru speculatii, referitor la orice 😦
ApreciazăApreciază
tie, ANDI,
aum as vrea sa nu iti dau dreptate
dar… iti impartasesc indoialA, susapiciunea, neincrederea, gindul sau ce e …
ApreciazăApreciază
Au platit, din nou, pretul propriei mandrii. Eu cred ca si in cazul in care ar fi sa poata sa aleaga, ar mai incerca inca o data sa aterizeze, binenteles, tot acolo!
ApreciazăApreciază
poiate ca ai dreptate, Sorin, e frumoasa ideea si ceea ce este dsincolo de ea, adevarul ei,
dar,
oricit de mare, de intensa ar fi dorinta unui neam, nu cred ca se cere de fiecare data un sacrificiu atit de mare…
…….. si totusi………………..
ApreciazăApreciază
…poate ca de aici vine si distanta care ne separa, din toate punctele de vedere!
ApreciazăApreciază
Sorin,
stiu ca nu este momentul potrivit,
dar daca ne separa ceva, da, ne separa multe, dar si io anume solidaritate in vremurile grele sau mom importante… mai indepartate sau mai apropiate….
sa amintesc doar de anii ’40 sau de aniii ‘1990-2000…
ApreciazăApreciază