căutîndu-mi ritmul interior

în seara aceasta, tîrziu, am înțeles încă o dată că nu am învățat suficient de bine să pierd;

 nu mă întreb cît sau ce anume din ceea ce mi-a mai rămas mai trebuie să pierd.

   Lectura unei cărți despre … , dar nu contează despre cee anume, m-a trimis pe trei bloguri ; pe unul dintre ele am fost acum ”online” doar pt a doua oară, deși îl citesc aproape zilnic, iar deținătorul blogului este un   un condei și o tastatură pe care le urmăresc de mulți ani, e adevărat mai mult pe net…,

    Am căutat ceva anume, despre jocul disimulării în virtual, dar cum textul respectiv era pe un alt suport, alt calculator, de fapt, riscînd să mă rătăcesc în Agora PC Magazinului, am căutat printre cele puține, arhivate aici, din altă parte.

  și acum se cuvine să cer scuze Domnului Dan Iancu

    am ales cîteva pasaje/fragmente, care simt eu că acum mă ajută să mă conving pe mine însămi că e mai bine, că TREBUIE să îmi pun ordine nu doar în gînduri.

 

verdele de sub unghii se prelungeşte în cascade de singurătăţi bine mărginite cu vodcă.

 am început o altă variantă de libertate precum o plasă.

 

  de ani de zile visez drumuri. lutoase, asfaltate, largi, cenuşii, colorate, şerpuind, aglomerate,

 drepte, firave, scurte, peste dealuri, înguste, desfundate, de-a lungul, paralele, intersectate,

ajungînd la, înfundate, cu sens unic, tăcute, proaspete… de ani de zile mă trezesc dimineaţa

aşteptînd pe perna de lîngă mine un bilet dus şi plec în fiece zi de lîngă mine

 cu care nu mă mai văd decît seara. în acelaşi pat. aşteptînd drumurile.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 acompaniament pentru tropăiturid.

 Eu trebuie să îmi regăsesc cît mai repede rimul propriu, firesc, de odininoară.

 –-

   Fără legătură cu starea și căutările/ frămîntările  mele, scriu, glumind-serios:

Paul Gabor, poate în curind vom schima pe blog, ca intr-un joc, impresii despre acel fascinant spațiu al așteptării și iluziei, că tot ai pomenit de Deșertul Tătarilor, pe care l-am citit , întîmplător și eu…  și poate îi convingem și pe alții să ni se alăture, nu-i așa ?

Anunțuri

12 răspunsuri la „căutîndu-mi ritmul interior

    • iar euam in teles ca tocmai cei care te incurajeaza – nu in scris, pt ca eu nu am nevoie de asa ceva- te ajuta sa ti-l pierzi…

      in sau prin pingback nu a ajuns pe blogul Dvs. fraza care trebuia;
      … d’ale virtualului ….

  1. multam, da eram curios de unde sunt. eu uit versurile pe care le scriu si nu stiam de unde sa le iau:) multam mult.

    p.s. nu vrei sa imi spui „dan” fara sa apalezi la plural. nu ma simt bine in postura de domn 🙂

    • desi raspund in graba, rugind net-ul sa fie intelegator, multumesc mult si in mod recunascator inca o data si pentru ca nu intrezaresc vreo urma de suparare;
      si [mi plac la fel de mult articolele sau textele mau vechi din Agora, acea Agora care s-a mutat, oarecum, (in parte…) pe blogul de care am pomenit [ evit cu greu puralul]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s