Cod galben de frig la reanimare

parcă încerc și eu să schimb forma liniei în aparatele medicale
                  am avut parte de două operații – și cred că mi-am făcut porția în viața asta- iar în urmă cu o săptămînă
am intrat împreună cu blogul meu în ‘moarte clinică’, tot din motive serioase;
   se spune că în clipa dinaintea… îți revezi întreaga viață – eu nu am văzut decît greșelile pe care nu am cum să le mai repar: unii mi-au spus că sub anestezie au visat frumos – eu nu îmi amintesc să fi visat ceva în timpul celor două anestezii; acum, da, în aceste zile am visat  sau mi s-a părut că am auzit ‘vocile’ celor care m-au vizitat și aici și altundeva; și toicmai eu care scriam că am simțit ghilotina virtualului
(ceea ce am scris despre acea ghilotină a sufletului, încă mai cred )  am simțit cît de bine este să nu te simți singur, singur, deși despre asta aș mai avea atîtea de ‘gîndit’, chiar dacă este o bibliografie greu de citit pe de-a`ntregul de către cineva, vreodată, de mine insămi, cu atît mai puțin;  

  și trimisu-mi-am gîndul să ceară scuze celor pe care i-am supărat cu vorba sau cu/ prin tăcere(a)-mi;  iar gîndul meu rămas cum îi este obiceiul, adică slobod, mult prea neîngrădit în cele două emisfere     cenușii despărțite de o parte albicioasă [i se spune corpul C…, știu din școală] a început să umble hai-hui;
   cît a fost vreme bună s-a cam ferit de viruși ca și de vaccinul ăla cam…, deși s-a cam întunecat nițel cînd a citit despre un medic bun , cu nume și renume municte, nu așa obținute prin cursuri la  distanță, a dat o raită prin magazine obișnuite și de lux, de unde a ieșit întristat nu de convingerea că pe unele nu le va  mai vizita curînd, ci frămîntat de întrebarea ”oare  la noi se va adeveri cîntecul acela cu pachetul de biscuiți mai scump decît o viață?”;
  apoi s-a amuzat -altă reacție de autoapărare negăsind- la ideile cel  puțin ciudate ale unor miniștri și ale altor mai mari ai acestei țări și ai acestei lumi, aamintindu-și de un serial ”Trăzniți în NATO” și găsind formula(rea) adaptată,
”trăzniți de și în tranziție”;  apoi s-ar fi minunat de puterile miraculoase ale unei făcări violete, dar nu s-a bucurat  că nu l-a ademenit gustul și  plăcerea grijilor puterii, ci și-a amintit din nou de ce nu putut să străbată curcubeul pînă la capăt – aceea era ultima culoare de acolo;

 atunci a vrut și a încercat să regăsească ceva minunat, cea mai min unată stare- sentiment sau invers, găsit cu mult timp în urmă și niciodată pierdut, doar de ceva vreme refuză drumul înspre-Acolo;
    și astfel,  ajungînd printre amintiri, a dat într-una din cutiile rămase de la mama  peste unele fragmente ‘decupate’
 din Digresiunile scrise prin anii ’70 ai veacului trecut de către Octavian Paler  și cum deja începuse să ningă viscolit și gerul să atingă nu doar răni văzute sau ascunse, l-a ales pe acesta:

”Floarea împacă, în fond, efemerul cu imortalitatea și nu înîmplător,în aproape toate mitologiile ea face legătura dintre profan și sacru, dintre oameni și zei.Farmec șimelancolie șoaptă și stigăt, tăcere și rugăciune, plecare și întoarcere,timp și netimp, noapte și zi, reproș  și iertare, absență și plinătate, posesiune și frustrare, uitare și amintire,umiliunță și vanitate, țărînă și cer, trădare și fidelitate,ce nu exprimă, oare, această hieroglifă a vieții care este o floare și în care putem citi, pe rînd, povestea unei frumuseți provizorii și a unei frumuseți pe care precaritatea n-o poate, totuși, știrbi?
 (…) Pictînd floarea, artistul  artistul abolește o ordine stabiliută, eternizînd ceea ce este fugitiv ;
  (…) un artist care pictează o floare pictează împotriva efemirătății, perpetuînd miracolul; el săvîrsește un delict fericit;
și ce este altceva decît partea de eternitate din efemer ? ”
iar gîndul meu încearcă cu greu să înteleagă cum cineva care iubește și respectă atît de mult opera lui Octvian Paler, încît îngrijește un site dedicat acestui Don Quijote rămas într-un deșert, în Est, pentru totdeauna, poate să voteze -după propria sa mărturie citită într-un comentariu lăsat pe un blog- că a votat cu Băsescu…. dacă mi se va explica, voi mulțumi politicos,
deși, parcă, mi-ar fi greu să accept acea desărțire dintre operă și convingerile sau opțiunile politice ale autorului….;
totuși….   🙂    [blogger-ul respectiv nu se află în lista mea]
    și pentru a se depărta puțin de cotidianul care nu-i priește, cum nu poaate încă sa vadă u film, sau să ajungă într-o sală de teatru, își amintește, că a găsit, după lungi căutări, în format mp3, Sonata 111 de Beethoven, despre care mai întîi citise  într-o carte scrisă de Radu Cosașu – este povestea unui pianist dintr-o țară din America de  Sud, care,  este închis de către regimul militar al acelei țări, în urma unei vizite din partea unui prieten dizident; tînărul pianist fusese elevul Nadiei Boulanger. Transcriu doar ultimele paragrafe
    ‘și alte trei luni, acolo, în închisoare, omul nu mai atinse pianul mut;
        ”dar prietenii din temniță mi-au cerut să reîncep studiile și eu nu puteam, nu puteam, pînă într=o zi de decembrie, cînd m-am așezat la pianul meu mut și am inceput sonata 111 de Beethoven, și atunci totul a revenit și muzica m-a salvat”

 despre Sonata 111 nu aș putea să-ți spun altceva’

gîndul spune și îndeamnă :acea sonatină scrisă de Radu Cosașu merită citită sau recitită ( ca toate sonatinele sale, dealtfel);
   ar mai vrea să ajungă la două albume de artă primite de curînd si să-i spună lui Andi că le văd împreună
 (gîndul poate să ajungă pînă departe, nu-i așa ?)

 
 dar deja a  obosit: e prea frig și se pare că va dura: se  îndreaptă spre medicamente, apoi se pregătește să adoarmă liniștit, fără vise.
Nu mai știe ce și cum sunt visele.

24 de răspunsuri la „Cod galben de frig la reanimare

    • visele și gîndurile buune rezistă chiar și gerului năpraznic;

      eu, se ăpare, că sunt ceva mai vulnerabilă acum

      dar îmi voi reveni eu…. vine și primăvara 🙂

      Mulțumesc, Flavius!

      (sper că suportați bine gerul…. la noi de… brrrrr 🙂 )

      Apreciază

    • cu o întîrziere pe care sper că o vei înțelege, îți mulțumesc pt melodie și chiar sper să rămîi cît mai aproapeȘ

      ce bine îmi sunî acest alint al tau, Anușka, chiar dacă, eu aș fi – poate – mai îndreptățită să îti spun copil-dulce… 🙂

      și aștept să arunci peste dmunți două clătite calde 🙂
      mulțumesc!

      Apreciază

  1. visele ne însoţesc tăcute, Ana, şi nu trebuiesc chemate
    au legea lor, or veni cînd în tine o să găsească ochi deschişi să le vadă
    da, da… sunt acolo aşa cum cioburile din sticle colorate: vor deveni vitralii cînd nici nu dormi nici în trezie nu le cauţi
    te găsesc ele că sunt în tine
    vitralii minunate, Ana

    Apreciază

    • CELLA, eu nu mă mir că Tu știi că m-au fascinat mereu vitraliile

      și le adun pe aparate șiu în suflet, oriunde le găsesc….
      da, CELLA, înlăuntrful meu ele mai sunt ; sunt!

      vised…. nu știu, dar dacă tu spui, atunci, le voi regăsi și mă mor găsi

      ai grijă de Tine, să îți treacă răceala și revino, TE ROG!, din Siberiile alea…

      mulțumesc, CELLaA! 🙂

      Apreciază

    • Vă mulțumesc! 🙂
      eu, deocamdată, nu reușesc să mă încălzesc așa cum mi-as dori pe sau cu blogul meu

      la mine presiunea gazului e mica, așa încit …

      dar se va schimba si codul ăsta…. inspre bine, odată-și-o-dată…

      Apreciază

    • încerc să îmi revin cît mai bine și să revin mai des și cu adevărat in blogosferă…

      eu Vă multumesc cu recunoștiință pentru gînd!

      și cînd gerul se va mai îmblînzi si click-urile mose-ului meu vor ajunge pe acel jurnal de noapte

      și eu Vă dores sănătate

      Apreciază

  2. ioar eu primesc pupicii tăi, pt că și eu vreau să mă încălzesc 🙂 🙂

    la mine centraa merge cu turație mare șio tot e frig…
    și mîna tot se resimte
    si mouse0ul trebuie schimbat pt a putea da măcar click-uri…
    așa că…
    o zi în care să nu ne mai uităm degeaba la termometre (cele de cameră, nu altele … )
    :*

    Apreciază

  3. Ana, a fost greu, dar fiecare lectie de viata si tot ce ni se intmpla, ni se intampla cu un scop. Multa vreme am refuzat sa cred asta si ma REVOLTAM in pustiu. NU! De ce nu aud cu urechea stanga decat acufene??? ma intreb zilnic. De ce am astm (acum tratat, dar cu peretul a 10 kg peste norma!) De ce a trebuit sa nasc cu cezariana??? Pentru ca doar ASA am nascut o fata frumoasa si sanatoasa, sa-i dea Dumnezeu 100 de ani fericiti! De ce am incredere in oamenii care imi inseala aproape zilnic aceasta incredere??? Ana, eu cred ca am gasit raspunsuri: doar asa ma bucur de ceea ce am. Iti doresc sa te bucuri , asa cum stii tu, de carti, arte, amintiri si…toaletele de la Golden Globe pe care le-am postat (o parte) datorita tie, vino la mine! Seara frumoasa!
    p.s. AM SCRIS DIN GRESEALA RASPUNSUL MAI JOS, ASA CA L-AM ADUS AICI!

    Apreciază

    • și eu mă bucur că te regăsesc, Chip Frumos ! 🙂

      nu știu dacă am fost un copil frumos, dar se spune că ram un copil vesel; eram…

      iar acum e atît de bine să mi se spună și să mă simt copil! 🙂

      s-a mai micșoratnumarul de pastile, dar gerul ăsta…. brrr… cu presiunea redusă a gazului… nu mă prea lasă nici în virtual să stau cît aș dori…
      MULȚUMESC MULT
      si seara plăcută la gura sobei 🙂

      Apreciază

  4. Codul galben se poate oricand transforma in portocaliu, sau chiar in rosu. Doar daca suntem destul de tari putem, noi insine, sa-l transformam in cod verde. Deci, parerea mea este ca trebuie sa-ti propui sa ajungi la un cod verde, Anamaria !

    Apreciază

  5. cum nu cred în violet, nu suport portocaliul (portocala îmi place… ), iar verdele e culoarea speranței,trebuie să o regasesc.
    ca de obicei, ai dreptate, Geocer!
    și
    MULȚUMESC MULT !
    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s