Minunată alegere, Ana, şi bogată! „O, rămâi” mi se pare una dintre cele mai răscolitoare poezii eminesciene – are mister, frenezie, voluptatea visării… are suflul acela cosmic pe care Eminescu îl purta în sânge. Pădurea e o catedrală căreia nu-i e deajuns bolta, ci abia bolţile o pot cuprinde şi arcuirea înaltă e vie, vibrează în clătinare de clopote… uluitoare poezie. Şi inspirată melodia lui Alifantis.
Ţi se potrivesc amândouă ca o mantie pentru inima ta regală.
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Minunată alegere, Ana, şi bogată! „O, rămâi” mi se pare una dintre cele mai răscolitoare poezii eminesciene – are mister, frenezie, voluptatea visării… are suflul acela cosmic pe care Eminescu îl purta în sânge. Pădurea e o catedrală căreia nu-i e deajuns bolta, ci abia bolţile o pot cuprinde şi arcuirea înaltă e vie, vibrează în clătinare de clopote… uluitoare poezie. Şi inspirată melodia lui Alifantis.
Ţi se potrivesc amândouă ca o mantie pentru inima ta regală.
Te îmbrăţişez, Ana, te îmbrăţişez, Suflet-frumos.
ApreciazăApreciază
ia, la mama, încă una
şi-ncă una
şi pupături..fragede (woooow 🙂 ) pe ziua de azi !
ApreciazăApreciază
clickuieşte , matale, rogu-te pe dânsele, ‘ţ-ar setările ! :)) ..
ApreciazăApreciază
”când visurile toate
spre stele s-or intrece
ne mai rămâne dorul
nemuritor și rece.”
ApreciazăApreciază
Anamaria,dar nu reusesc sa dau de clipul cu Nicu Alifantis care canta superb O ramai!,o zi minunata !
ApreciazăApreciază
E minunat cât ai putut! Mulţumesc. Să mai poţi!
ApreciazăApreciază