ce scrie un ‘blogger’ ca mine in 24 de ore

              Duminica seara, la  intrebarea intilnita pe un blog daca se simte cineva asemeni unui pantof desperecheat in ploaie, am lasat raspunsul de mai jos

‘eu am pierdut si flecurile, m-am si dezlipit si ca atare, iau apa;
-am inteles, in sfirsit: am intrat la apa; nu, nu in apa, ci la apa !
grea si rea e apa asta blogosferica, cic’ar fi virtuala …
       nereusind sa citesc sau sa vad un film, am inceput sa  citesc citeva bloguri care stiam ca ma vor ajuta sa  ma mentin  pe linia de plutire.
  Luni m-am trezit hotarita sa nu ating tastatura, nici cel putin capacul.
 Dar obligatiile cotidiene  nu pot  fi evitate si am gasit printre mesaje si mailuri,
o surpriza  menita sa ma tonifieze pentru multa vreme :    un pingback , care prin click mi-a oferit ceva ce nu credeam  ca voi   gasi vreodata –  ginduri atit de frumos  scrise pentru mine.

  am incercat sa raspund asa  cum m-am priceput, cum am potut si cum imi permirea starea greu de definit…
    ‘sa spun/scriu ca ma recunosc in mare parte in rindurile Irinei Bernea, cred ca ar parea pt multi care, intimplator sau nu, vor citi rindurile insirate aici cu o tastatura noua si rebela, cel putin … ‘ciudat’
si totusi, fie ca le aleg sau nu, ramin Crize de identitate solutionate prin atasamente afective puternice si constiente,
Spaima de pierdere a controlului, Incredere in valorile artei contemporane,Tendinta spre auto-flagelare morala.Nevoie de singuratate Simt al sfidarii si negatie.

si mi-ai readus-o pe cea pe care am descoperit-o in Agora PC Magazinu-ului, iar apoi pe Liternet;
cu Petre Stoica ai reusit sa ma scoti din sala de tortura, dar am nimerit spre zori intr-o sala de Asteptare (alta decit cea a lui Bedros, desi,,,);
imi spui sa fiu fericita, dar eu am deasupra capului pe perete cuvintele lui M O’Hara:
‘lumina pare etena si fericirea inexorabila; eu suntt suficient de nebun ca să o gasesc in vint’

Cella, pt mine Fericirea este o stare mult prea inalta pentru a putea crede in ea.
M U L T  U M E S C !

pentru cel mai frumos dar primit in ziua cind am mai crescut cu un an.’

     iti miltumesc inca o data, CELLA,
 si multumesc tuturor, dar  cum este singura ocazie potrivita pentru asa ceva, multumesc tuturor celor care urmaresc blogul meu mai de aproape sau de foarte departe !

      este un blog care nu se vrea  a fi o condica de prezenta, care nu e  ‘inregistrat’ pentru a aduna din clickuri citiva centi, pentru ca si daca as fi vrut   asa ceva (cui ii prisoseste un banut in plus, mai ales pe timmp de criza ????), dar eu nu am timp
si nici starea de sanatate de acum nu imi permite”; este un blog pe care incerc sa ma exprim, sa ma privesc pe mine insami, iar daca reusesc sa fiu observara si de altii, care ma ajuta prin comentariile lasate, este, desigur, mult mai bine si semzatia
de a nu-mi gasi rostul, dispare mai usor;  ar trebui sa ating o treapta  destul de inalta a ipocriziei ca sa nu recunosc  :da, ma simt bine cind gasesc gindurile sau parerile celorlati lasate aici, pe blogul  meu, dar  nici nu le caut sau le astept pentru
a le contoriza- [departe de mine gindul de a  ma intreba de  ce unii o fac!!! ]– favorabile sau nu, ele ma bucura si ma ajuta, deoptriva; marturisesc ca inteleg destul de greu vizita ca raspuns la o alta vizita de a mea – si este ultima data cind precizez : citesc blogurile din lista mea, ca si altele, nu atit de des pe cit mi-as
 dori si nu las de fiecare data semne ale trecerii mele pe acolo; si da, am si eu bloguri preferate pe care  le ‘salt’ doar cind situatii fortuite ma impiedica sa ajung la ele. Ma bucur ca am reusit sa cunosc persoane cu care pot sa comunic bine si frumos si voi spune mereu ca blogul si blogosfera sunt o sursa de informatie si de cunoastere si ca ‘relationarea’ dintre bloggeri ajuta la cunostera mai bine a propriei identitati.

      si cam atit am scris eu in ceva mai mult de 24 de ore   🙂

    si cum am multe restante, adica multe subiecte sau probleme pe care vreau sa le inteleg mai bine, peste doua zile, cind voi avea din nou ochelari, voi da cu zarul, ori voi arunca cu banul sau voi rasfira cartile de joc pentru a alege sau gasiun ‘subiect’ sau o ‘tema’  de scris.
pina atunci, celor care trec printr-un click pe aici, multumesc si un gind bun
 🙂

12 răspunsuri la „ce scrie un ‘blogger’ ca mine in 24 de ore

  1. Servus Ana…
    frumos ai spus… un blog nu e o condica de prezenta, sau nu ar trebui sa fie… cum nici viata noastra nu este o condica de prezenta, cum nici prietenii de aici si de aiurea nu au pretentia de a ne pune sa le semnam condica de prezenta… Iar rindurile, gindurile Cellei sunt mereu balsam curat…
    toate cele bune, Ana!

    Apreciază

    • servus Flavius si multumesc!

      am gasit abia acum rindurie tale, imi e greu inca sa citesc si am atitea, asa ca sper sa ma intelegi si de data aceasta
      balsamul sufletelor noastre – CELLA,- e trista ….. si nu ne este nici unuia bine

      poate tu reusesti mai mult

      multumesc si asa cum spui tu, cele bune !

      … macar de s’ar purea….

      Apreciază

  2. hai sa facem un targ : tu, cu ditai blogroll-ul, ai scutire* la comment-uri.
    Cu mine asteapta-te să te trezesti mai des. Unde-i condica ? 😀 …

    * eeii…nu scutire 100% ! numa’ pentru una din trei postări !

    pupaturi de la Vladescu ! :* …

    Apreciază

    • la tirg cu tine ma prind de-a pururi si vesnic niciodata

      (pune tu punctuatia, ca sa vezi in ce stare sunt… )

      scutirea ti-o prwzint cind am factura de la ochelari…
      cu greu am intrat azi pe blog…. dar simteam ca TREBUIE si bine am facut
      pupicii mei is prea scumpi (zgircita la ei, precum ma stii), asa ca de domn Vladescu
      (nu-i sefu’ meu 😛 ) vreau altceva, un alt buget tot nu poaate face

      pt tine, pupici inmiiti :*

      si lasa ciut mai des cite un sem care sa ma dreaga, rogu-te!

      Apreciază

      • tot eu:
        abia acum am aflat ca domn Vladescu sii-a intarit garnitura

        si ma intreb : cine cui i-a daruit celuilalt un inel
        cit despre ‘timpul’ care vorbesc, pardon, vorbeste….

        Apreciază

  3. cella e tristă azi, Ana, îţi mulţumeşte din tot sufletul ei pentru gînd şi vorbă bună
    pentru mine blogul înseamnă OAMENI şi IUBIRE
    lucruri triste, care nu credeam că încap într-un spaţiu de suflet cu prieteni şi poezie, m-au făcut să pun moderare comentariilor şi să-mi reaşez în alte coordonate trăirile „publice”
    şi am aflat că nu ţi se iartă sinceritatea şi iubirea, că oamenii aleg să fie răi
    nu am să obosesc, întrebîndu-mă: de ce? 😦
    fiind un DAR, blogul acela nu şi-a găsit cadenţa
    l-am vrut un loc de întîlnire a mulţilor OAMENI FRUMOŞI pe care îi întîlnisem în virtual şi de promovare a poeziei(parte din SUFLETUL MEU)
    nu ştiu ce s-a ales din ce am vrut, încă nu am hotărît ce o să fie
    de fapt nici nu hotărăsc eu
    blogul acela este al celor care au un gînd (în)spre mine, să ştie că sunt acolo
    PENTRU EI!

    Apreciază

    • trec peste alte cuvinte care, acum…. nu…

      dar m-am trezit nu cu o melodie, nu cu un chip sub pIeoape, ci cu aste versuri scrise cindva de o femeue care a daruit si credea ca primeste iubire de la un ucigator de frumos risipitor de iubire prin cuvinte
      ‘ce-mi dai sa nu mor azi
      sa mai rezist,
      leac pentru ingeri,
      cintecul meu trist ‘

      acum am inteles de ce,
      dar dAca CELLA, cea in care sensibilitatea si-a gasit lacasul (uneori prea strimt), dar puternica pentru ea si pentru ceilalti, e tristaa, atunci, noi, eu, ceilalti atit de vulnerabili
      cum sa rezistam ?????????
      pentru mine ESTI, orice ai hotari; si oricum

      … ieri voiam sa iti scriu ca peste mine eclipsa trece ravasitor
      astrele nu mint;
      acum mi-au confirmat din nou
      (de ce o fi fost nevoie ??…)
      doar El, Nichita, a vazut lacrima in marime naturala…
      eu nu am semn, ci doar nevoie de tine si pentru tine, CELLA!

      Apreciază

  4. iubirile doar există, Ana, ele nu au decît PREZENT
    chiar dacă unul dintre cei doi, în iubirea dintre un drag şi-o dragă,pleacă… iubirea rămîne prezentă în celălalt atîta timp cît el mai este
    Xandu, care a plecat,r.i.p, ne-a lăsat vorbe minunate: iubirea dintre un drag şi odragă e întotdeauna tristă pentru că ea există doar înte odată şi niciodată
    eu, zic:sufletele plutesc, sfere rotunde, într-un spaţui neştiut… între secunde
    cînd se ating se pot ninge, flămînde de iubire însingurată şi doruri necunoscute
    topindu-se unul în celălalt pot fi stropi de ploaie ori lacrime peste cîmpuri aride
    apoi… le poate ridica dorul de-o sferă, una, fiinu-şi abur întru înălţarea doar împreună

    Apreciază

  5. poate voi reusi sa iti spun cindva cum am descoperit o minune de „Poem al Creatiei” (odata cu acea Cale Vorbita si nevorbita…. )
    din care, vai, nu mai stiu decit atit: ‘suferinta mea a crescut, iar eu nu am avut ce mi se cuvenea, am cautat zeita ,dar nu am gasit-o’

    dar prinsa ca o sfera intre secunde arzinde, tot CELLA este mai puternica
    si nu voi inceta sa iti multumesc, chiar si cu mintea inghetata sau chinuita de formule

    Apreciază

  6. Pingback: Timpul interior. Refugii « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s