un colind şi o dorinţă

Nicu Alifantis – Ajunul din copilarie

–––––––––––––––––––––––––

aş fi vrut ca cei cîţiva, mulţi, puţini, care au crezut cu adevărat în acele zile  ale lui Decembrie 1989  să merite cel puţin atît respect, ori să aibe atît noroc, încît prin jocul zilelor şi al calculelor postelectorale  re-amintirea acelor zile să nu  se suprapună cu jurămîntul faţă de ţară şi popor al unei persoane, fie aceea chiar şi preşedintele statului,care, după propriile sale marturisiri a prvit Revoluţia la televizor; iar unii dintre cei care au riscat sau au tremurat de teamă atunci ăn săptămîna aceea  adevărată consideră şi acum că acelea au fost zilele cu adevărat ale Revoluţiei

şi unii mai au puterea, tot mai nesigură, să spere printre fulguirile acestei ierni că nu a fost degeaba.

D E G E A B A ÎNCERCAŢI SĂ  NE AMĂGIŢI –   unii dintre noi au făcut-o deja

Anunțuri

2 răspunsuri la „un colind şi o dorinţă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s