o seară de iarnă

–          Peste  o jumătate de an, aici, la ora obişnuită, da ?

–          Dar dacă …

–          Nu, nu, nici  o indoială, bine ? fără ‘dar’ şi fără ‘dacă’ .

–          Nu ştiu, aş vrea să nu … vei fi atît de departe…

–           Iată cum facem:  tu aduni în tine toată căldura şi toate culorile astea, de acum, vei avea nevoie  de ele

–           Încerc…

Aşadar, ne-am înteles: mă aştepti aici, lîngă bancă, în picioare. Şi nu cred că vei avea timp să repeţi  pînă la capăt versurile care îţi plac:

zăpezi şi flăcări, vuiet în noi,

într-o îmbrăţişare nefirească –

amîndoi

în pădurea de sticlă, zeiască. [*]

–          Le ştiu de la tine.

–           Să te îmbraci bine; eu voi veni dinspre felinare, dar mă vei recunoaşte.

–           Cu siguranţă.

–           Voi veni cu sania  ta preferată. Să  fii cuminte şi să ai grijă de tine! Promiţi ?

– Da.

Am ajuns mai devreme de ora obişnuită. Nu era frig. Era zăpadă curată şi proaspătă. Ninsese toată ziua.

Am privit spre felinarele care  luminau liniştit.

În liniştea aceea am înţeles că nu pot merge pe urmele tocmai  lăsate de alţi paşi.

*Zăpezi şi flăcări – Radu Cârneci

Anunțuri

22 de răspunsuri la „o seară de iarnă

    • pushthebutton,
      este, desigur, meritul fotografului-artist…
      iar eu, oricit as incerca, nu as reusi sa pun acea ‘ordine’ riguroasa si cuceritoare, totodata, asa cum o faceti Dumneavoastra…
      Va multumesc pt vizita !

    • Gabriela
      cum eu nu pot zamisli ‘cum perla în măruntaiele scoici,din ,sfredelitoare durere’, imi doresc sa ‘sa ninga mult ca-n fratii Grimm,’ iar la palatul de clestar ‘din clopote cadea-vor chiciuri mari’ [stiu, sau banuiesc ca iti place poetul…., iar mie imi pace sidef-ul/sidefurile tale 🙂 ]

    • -X-,
      inca nu ma pot desprinde de imaginea lui Chema Madoz de pe blogul tau si ceea ce ma pomenesc rostind cu voce tare cind sunt singura, gindul ce mi-a ramas de atunci:
      restul – nerest – ramas – in realul – firesc – (de)irational
      dar povestea ‘adevarata’ a imaginii o spune atit de frumos Khayyam : ‘nimeni, de sub valul tainei, sa ne-aduc-o veste, nu-i;sfirsit l-aceasta vesnica poveste , iarasi, nu-i’

  1. BRRR…
    CE CALD ÎMI ESTE 😆
    incurabilă, cum s-a stabilit că sunt 😉 ,păstrez ‘sărutul de la miezul nopţii’: oriunde am fi, oricum am fi, chiar de LUNA nu ‘se vede’
    SOARELE o ştie mereu acolo… chiar de ‘nu-i’

    • oh, CELLA, CUM REUSESTI SA MA ATTINGI ( DE BINE)
      dar, poate ca ma vei ierta ca am ales acest Soare si aceasta luna, acum, in aste zile, nu chiar intimplator

      ‘pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte’,pastrez sarutul noptii, cea care nu vrea sa-mi ieie vama;
      si pentru ca miine noapte si poimiine zi nu voi ‘sfirsi cuvinte si nu voi incepe altele’in noaptea’ncremenita in clopote cadea-vor chiciuri mari, El, Soarele o va vedea pe Ea, Luna, pe o stea, cind orele ‘se-nverz(esc) ca smaraldele’

  2. stii cum e Ana
    cand am vazut imaginea, am si simtit cum scartaie zapada sub picioare. imi este tare dor de o iarna in care am mers kilometri intregi pe stradute inguste. si ningea cu fulgi cat palma. si ma acopereau de tot. din iarna aceea au ramas doar felinare. si caldura mainii care ma tinea strans.

    • Angela,
      tu mi-ai adus aproape, f aproape romanul lui Remarque, ‘Si zeii mor singuri’ si as vrea sa ma prefac ca nu stiu de ce, dar cstiu…; pt ca scriu inca greu si biblioteca e cam departe(de fapt, cartea, cam ‘dosita’) tot imaginile tale mi-au amintit destul de aproximativ-scuze!- de E Dickinson:’pe mari, pe val, in noaptea asta, fii-mi tu mal!’

  3. E putin cam frig, Ana, dar este, probabil, postarea lunii decembrie… Este extraordinara. Surprins. Imi lipseste trosnetul de lemne… Si credinta ca unii oameni nu sunt atat de sanatosi pe cat ar merita… O iarna buna iti doresc.

    • Saptamina aceasta am avut in mîini citeva carti ale lui Borges (timp insuficient din pacate….) si am ramas cu aceste idei superbe, sublime, as indrazni sa scriu:
      ‘…m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc. nu începeai şi nici nu încheiai lista. – mi-as permite sa adaug : alaturi de prieteni, de caractere deosebite, chiar si in gerul aspru al iernii, cu frigul care pisca ranile, te simti la adapost; ebine si cald.
      Multumesc, Paul, dar déjà au incepti urarile ??? ( pleci in vacanta ? gindul meu se intoarce inspre voi cald si cu prieteniie pe care sper sa o regasim si in anul care vine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s