şi am visat şi că am regăsit un album primit pe care erau scrise cuvintele lui Borges: ’ Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.’
Am mai visat şi că am primit mai multe fotografii de undeva, din Africa, mai mult decît acestea două
Şi am mai visat că pot să îmi doresc orice, un mouse ascultător şi o mînă sănătoasă pentru că astăzi, cu ajutorul multora de aici, se împlineşte un an de cînd mi-am deschis/ ‘creat’ acest blog
Aşa că pot să alerg sau să mă plimb agale printre mesteceni
Reclame
aniversare cu toate visele împlinite:)
„Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură”(O.P.);)
CELLA,
as fi vrut sa iti rasund mai… inspirat, dar nu caut suze si cum in aceste zile am recitit cite ceva ce se cereau reamintite mie, acum ‘asez’ destul de aproximativ: ‘nu vad vreun motiv pt care n-as rusina ca am colindat anticariatrele dupa o carte inexistenta; si asta imi da prilejul sa por afirma ca am avut si eu idealuri’
eu ma incapatinez sa rezist (si) sa mai am!
MULTUMMESC, CELLA!
🙂
Mestecenii au efect tonifiant…
VANIA,
recunosc : si acum, dupa citiva ani, de fiecare data cind ajung in Cismigiu, ma asez pe o anume banca si privesc Mesteacanul Meu si imi aascult timpul irosit ‘in glasul lor zglobiu’; si plec de fiecare data, simtind parfumul liliacului si focul rosu de scoruse…
Va multumesc frumos!
si voi incerca sa recuperez drumul prin anumite tenebre si alte expozitii, tocmai pentrru ca mi-ar fi facut bine in anumite zile cind totul pt mine era sau parea mai greu decit tenebrosul acela real…
Va MULTUMESC !
Păcat că nu pot vedea imaginile mărite. Mai ales, cea cu mesteceni!
Zamfir Pop:
imi pare sincer
rau,
dar se pare ca atunci cind mina e mai ingaduitoare, am pb cu calc si cu net-ul
voi incerca sa schimb parametrii
si daca Va plac, Va mtrimit prin mail alte poze/ tablouri din cultura africana, gasite in aceasta dim pe mail
Va multumesc si imi cer scuze!
superbă imaginea cu mesteceni, chiar aşa mică 😀 Spor la scris în continuare şi multă inspiraţie!
🙂 Multumesc si tie asemenea, Mirela!
Mi-a atras atentia imaginea cu cele patru anotimpuri (sper sa nu gresesc 🙂 ).
Iti doresc ca si la anul sa scrii la fel de inspirat.
… la mine a venit zapada 🙂
http://www.divshare.com/download/4118863-8f7
Am uitat sa las darul aniversar. O melodie de Azam Ali.
-X- :
… cuvintele tale imi fac si f mult bine, dar ma fac sa ma simt si f mica… ;
cred ca interpretarea ta asupra tabloului (stiu ca nu e corecta exprimarea, dar nu gasesc alta acum…) este mai potrivita decit titlul sub care eu am primit reproducerea ;
am mai primit inca sapte, cred eu mai interesante, poate si tu esti mai in masura sa le povestesti cu darul tau de a gasi intelesuri greu de aflat pt altii; si poate ca daca voi continua sa scriu , cindva le voi posta;
si ce as putea oare sa mai adaug ? MULTUMESC FRUMOS!
am ascultat melodia interpretat de Azam Ali si da, recunosc: am visat o clipa un vis pe care nu am avut curajul sa-l visez pina la capat cind as fi putut
mi s-a spus ca acolo, la tine, unde esti, acum, iernile sunt mereu adevate si frumos de adevarate 🙂
Aici unde locuiesc in prezent, iernile pot fi ceva ‘de dezastru’ 🙂 … un fel de ‘alta Siberie’ si doar cei ce au vizitat muntii Azerbaijanului pe timp de iarna isi pot da seama de adevarul afirmatiei mele …
neata bre Sisifule!
sper sa continui sa visezi… sau sa-ti exprimi si aici visele, ca-i fain! numa ca sper sa nu ne impartasesti doar visele…
Sisifule, un an e prea putin ca unitate de masura pt. mine, asa ca pastrez urarile pt. aniversarea de peste… cinci ani, sa zicem.
si pt. ca acum vine o vreme care ma obliga sa stau mai mult pe linga foc, cu un pahar de vin si niste nuci in fata tastaturii, promit sa fiu oleaca mai activ p-aci… numa tu sa-mi dai motive sa-ti calc batatura!
si daca e vinisor, poa apare si muza aia betiva care ma paraseste de cum se goleste damijonul… si poa mai apar si pe la mine cu ceva.
oricum, mai trec p-acilea. tu scrie!
Aghiuta,
stii bine ca la mine nimic nu tine, nu dureaza – binele mai putin decit raul- prea mult, asa ca, aventura mea in blogosfera este cam incerta;
ma bucur ca mai ai nuci si lemne de foc pt iarna care vine, vine, totusi; in treacat, iti multumec pt gutuile si nucile care m-au ajutat, intr-adevar, sa ma simt ceva mai bine;
si ai grija sa nuu se incinga prea tare smoala;
in rest, asa cum stii, tot capricorn incapatinat, dar cornitele ceva mai tocite; si degeaba ma certi: la nevoie tot le folosesc 🙂
cit despre ‘contrele’ tale de la inceputurile mele pe aici, sincer, nu mai sper si nu am teama
mana mea tacuta
intotdeauna aici
mi-as dori sa fie
si
Multumesc!
🙂
Era doar un regret, nicidecum reproş! Şi eu păţesc mereu: utilizez aceleaşi setări şi, uneori, merge, alteori deloc!
🙂
nu am crezut nici o clipa ca ar fi altceva decit o constare;
nu regretati, pt ca Vi le trimit prin mail, daca Va plac
🙂
cel care imi spunra ca acolo iernile sunt // ar fi adevarate, era, poate, in acea clipa napadit de dorul iernilor de acasa, acolo, unde el acum, nu se mai poate intoarce; poate nu ar trebui sa o scriu, dar un an mai tirziu, a schimbat iarna clujeana, cu una londoneza;
pt TINE, doresc o iarna asemenea unui tablou de Kadinski si in caldura cu care ne incalzesti ceea ce ne mai ramine din noi (din ‘sufletul’ nostru) sa se auda vioara Xeniei Akeynikova, pe care tot la tine am descoperut-o
🙂
[ cam lung si cam…, stiu, dar nu se va repeta ]