în urmă cu… ani, la sfîrşitul unui spectacol frumos, ne-a lovit vestea morţii ei,
peste cîţiva ani, ne-a cutremurat sfîrşitul lui
Mihaela Runceanu & Ioan Luchian Mihalea
sunt capriciile Tale, javră de viaţă, sau este absurditatea din noi ?
Mihaela Runceanu – Zborul vantului
acasă mă aştepta o surpriză : Almanahul Cinema – şi acesta avea să fie ultimul primit
ştiu, este Noiembrie, luna în care, cîndva, ştiam să simt, ştiam să spun şi să ascult poveşti; ştiam că pot să cer orice – aveam totul, aveam şi TIMP
DA! tocmai în această lună mă iau la harţă cu tine
foarte curînd
Reclame
Cineva imi spunea ca noiembrie este luna drumurilor facute pe jumatate …
@-X- :
unele dintre drumurile mele in acest Noiembrie au ramas inchise; blocate de un zid, de un obstacol pe care nu prea reusesc sa il identific ; si tiotusi….
Anamaria, buna dimineata, deseori te citesc su indraznesc sa spun vreo vorba. Esta atat de grav, de profund, de complt- chiar daca adjectivul asta nu are grade de comparatie- ce spui, ca ma opresc. Aceeasi stare o am si acum.
Atat pot sa spun- Sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Multa!
@Gina: as vrea sa cred si eu ca nu este f grav….
si multumesc, inca o data– chiar am nevoie de sanatate;
de fapt, cu totii avem…
ca printr-o minune, si eu ma gandeam la mihaela runceanu zilele trecute (inclusiv alte chestii din trecut)… pur si simplu, mergand pe strada, spre metrou… am i depressed ?!
@spune pe scurt:
mmmm…. Metroul din Milano…
🙂
depresed? – I’m sick…
Noiembrie dement. Se pregateste sa ni-l ia si pe Dinica?
@Paul :
nu stiu daca sau in ce masura e dement acest noiembrie cu sau pt altii,
dar sper ca pe Dinica, macar pe el il mai lasa
Iti doresc o saptamana senina si insorita.
Azi, mi-am inceput ziua cu Baudelaire in gand:
”Vous êtes un beau ciel d’automne clair et rose.”
@Andi:
nu sunt sigura acum daca pot sa raspund asa cum as dori, (nu imi amintesc exact versurile si nu mai pot sa le cdaut acum….) dar daca nu ma inseaala memoria destul de slaba acum,
stiu ca e cam amar adevarul a ceea ce urneaza acestui vers… amar de adevarat…
dar, se cuvine sa iti multumesc si sa incerc un 🙂
Si daca tot este Baudelaire, iti aduc un strop de vis parizian-
„Acea priveliste ciudata,
Cum nimeni n-a putut vedea,
In dimineata asta , iata,
Vrajeste inca mintea mea”.
Zile senine!
si din nou scriu multumesc pt gind si poezie
dar si regreetul de a nu putea raspunde pe masura…
Vad ca ai schimbat multe pe-aici de cand n-am mai putut eu sa vin sa te citesc. Foarte frumos noul look, dar dupa gustul meu e cam mult negru.
Cat despre noiembrie, cred ca e o luna la fel ca oricare alta, nu e cazul sa-i facem vreun proces de intentie. Iar viata, oricat de javra ai considera-o tu, ramane cel mai frumos lucru din viata.
@geocer:
multumesc pt vizita, ma bucur ca iti place noia infatisare, nu ma mira ca o structura senina ca a ta o gaseste cam sumbra… dar se cam pliaza pe stareaa mea, sau, ma rog, esye ‘in acord’ cu ea…
cam neinspirat raspunsul si imi pare rau;
poate ca voi avea cit de cit inspiratie, dar si sanatate…
si voi incerca sa inteleg cit de cit cum sunt intocmite/realizate acele criptograme…
mi-au lipsit glumele tale serioase 🙂
Eu cred că sunt aici, cu noi, sub o altă formă. O dată, că ne amintim cu drag de ei. Și-apoi, nu există moarte. E o trecere în altă dimensiune.
@Gabriela Savitsky:
🙂
mai intîi, multumiri pt vizita si scuze pt raspunsul intirziat [ scuze tuturor pt intirziere, dar…] ;
daca ati sti cit de aproape ma simt de cele scrise de Dvs !…
nu, nuixci eu nu cred in moarte…
si poate nu ibntimplator, in aceste zile cind nu am putut sa fac alceva decit sa citesc am avut linga mine Pavese, Fulga si Kafka…
si … Remarque …
dar incerc sa imi revin… incerc!
Asteptam sa te intorci …
🙂 mi-ai lipsit si mi-ati lipsit
mai ales ca nu am putut avea acces (voie) la net si la calc…
MULTUMESC!