Gutuia

Aveam în mînă o gutuie: o primisem de la prieteneul  meu bun si frumos la suflet, de la cel cu care am  cunoscut  bucuria jocului, durerea juluiturilor pe genunchi şi în ultimii ani  amărăciunea dezamăgirilor de tot felul. Părea că nimic nu se schimbase: nici casa mare, veche,frumoasă cu vernada , unde nu am înţeles  niciodată cum pot  atitea flori, să îşi găsesască  loc, nestingherite, atîtea flori,  nici curtea mare, cu iarbă deasa, aşa cum  parcă nici sufletul oamenilor  ce locuiau acolo nu părea a fi atins de  vreme şi nici de vremuri. Ridicasem puţin mîna  să privesc mai bine gutuia –  era galbenă, fără nici o pată pe ea şi mă întrebam dacă ea a împrumutat ceva din lumina soarelui de toamnă blîmdă şi aurie ori  ceva din interorul ei tranpare şi itradiază acel   auriu pe care il împrăştia    în juru-i.  Am lipit-o o clipă de obraz ca să mă incălzesc – ştiam că ea,  acum are o căldură mai  mare decît a  mea.

Din spate, am auzit un glas îngînînd un cîntec cunoscut:

galbenă gutuie,
dulce, amăruie…

şi cum nu puteam auzi acum, mai ales acum cîntecul si versurile  atît de…, l-am oprit cu o intrebare:

–          De ce ai rupt-o din pomul ei ?

–           Nu am rupt-o eu, a căzut ea, singură.

–          Aşa, cu codiţă şi cu frunză cu tot  ?

–            Ba da, chiar aşa mi-a răspuns cu zîmbetul din copilărie, mijînd ochii.

–           E  atît de frumoasă! E perfectă…

–           De ce nu o mănînci?

–           E prea tare cum să o mănînc?

–           Îţi aduc un cuţit şi o farfurie.

–           Să nu fie prea ascuţit.

–         Nu, nici o  grijă, oricum nu are cum să fie mai ascutit decît vorbele tale,uneori.

–           Uiti că eu am simţit o alta lamă care taie nemilos şi sigur, făra să curgă sînge.

–       Merg să îti aduc nişte dulceaţă, tot de gutui.

–     Nu, multumesc, nu mai sunt obişnuită cu delicatess-uri.

Am privit gardul de la intrarea în curte şi mi-am dat seama că lumea de dincolo de acea firească împrejmuire, nu îmi mai apărea nici mai mare, nici mai bună decît cea în care încercasem cîndva să mă refugiez şi nici faţă de  cea care  mă aşteaptă în curînd.

Nu ştiu cînd a plecat şi nici cînd a apărut din noi. Ţinea în mîini, pe o hîrtie groasă, castane coapte, calde, aproape fierbinţi:

–          Poate că acestea îţi mai plaac, incă… Ia şi  gustă, măcar..

–          Încă sunt prea calde şi sunt nedesscojite.

–           Au coaja usor crăpată, altădată iţi plăcea să le scoţi tu sîmburele cald.

–           Era cindva, acum m-am lenevit.

–           Acum ai obosit. Se vede.

–           Am devenit leneşă!

–           Bine, fie precum spui. Le las aici.. am ceva de rezolvat şi mă întorc să sporovăim la o cană cu vin .

–           Să fie cu scorţişoară.

–           Am înţeles.

Am privit din nou gutuia: „eşti atît de frumoasă, nu aş putea să gust din tine;   mi-ai   luminat în fiecare an nopţile şi m-am împrospătat în fiecare dimineaţă de iarnă în aroma ta; acum… ”  ”  fii liniştită, mă vei simti, oriunde te vei afla”   „dar tu ştii, doar tu ştii că este ultima mea toamnă”

Se auzi glasul unei femei :

–  Haideţi, grăbiţi-vă la masă, am gătit o mîncare de gutui!

Am mai privit încă o dată bulgărele de lumină cuprins cu mîinile mele, apoi, ridicînu-mă, am aşezat gutiia pe pervazul verandei şi m-am îndreptat spre casă. Am întors capul şi i-am zîmbit : „eşti frumoasă”    ” şi zîmbetul tău e frumos, zîmbeşte! Hai, incearcă ! „

Anunțuri

15 răspunsuri la „Gutuia

  1. revin incet incet pe potecile toamnei. fiecare toamna imi aduce cate ceva. de cativa ani. fiecare toamna este ca o noua provocare. de parca ar veni viata peste mine si ar spune – ia sa vad, peste asta vei trece?

    nu las comentarii pentru ca nu pot. nici nu stiu daca pot vorbi despre ce imi este rezervat sa traiesc. in fiecare toamna. am venit doar sa spun ca imi plac gutuile. si nu va uit. si sunt alaturi. uneori cu sufletul frant, alteori cu corpul. dar alaturi intotdeauna.

    patetic, ha.

    gutuile sunt fructele mele preferate. 🙂

    • cindva, pentru mine anotimpul acelea naucitor era primavara….
      aacum, imi doresc ca toamna sa o simt atat cit mai pot si sa imi fie dat sa o simt pina la capat

      nu, nu vreau sa para patetic ceea ce scriu sau simt

      gutuia e sanatoasa si frumoasa, asa ca ti-o ofer cu drag.

  2. Este dureros de frumoasa parabola ta despre gutuie, Anamaria!Este un alt fel de poem al mortii( caprioarei).
    Din cate inteleg, pentru tine, ea era simbolul inocentei, al copilariei perfecte. Toti cei din jur , pe care ii credeai la fel de puri ca si sufletul tau, vedeau in fructul luminos ceva care se poate manca. O sacrificau. Si cand i-ai vazut pe cei dragi, pana atunci, pofticiosi si nesimtitori, vraja a disparut.
    Asta este, cred, lumea. Cu toate ale ei..
    O seara frumoasa!

  3. Gina, interptrtaarea ta este mai frumoasa decit ceea ce am scris eu;

    nu, nu sss-aa vrut a fi o parabola….

    dacaa paote fi numita ‘poveste”, ea are un adevar destul de amar
    aum imi parere rau ca am irosit cele – 15-20 min pt a o scrie

    • @-X-: si prin forma pe care o are si prin aroma si prin gust, dar si prin simbolul pe care il sugereaza mai mult mai … ‘direct’ si mai bine decit i-a fost ‘conferit’, gutuia este un fruct aparter, asa cred si eu… si poate ca nu imtimplator se implineste toamna
      sa iti scriu ca ‘vederea’/ salutul ta/tau m-a calmat in aceasta dimineata [si nu vreau sa par ingrata fata de nimeni!], ca sper ca ziua de azi sa fie ceva mai buna (si eu la fe) nu cred ca se potriveste pe un blog deschis, dar asa este.
      dar oare e potrivit a te ruga sa ma ajuti -daca se poate- sa imi amintesc o pictura a lui Iser, zarita in urma cu citiva ani doar pt citeva clipe, cu o gutuie?? ( am cautat si eu cum am si pe unde am stiut,dar…. degeaba)
      (te asigur ca nu imi fac un obicei)

    • @Achilianu: si mie imi pac gutuile;
      multumesc frumos! – chiar am nevoie acum de Timp ingaduitor si de sanatate.
      [si e absolut necesatr sa schimb tastaura]

  4. @calin: mie imi place gutuia, mult mai putin mincarea de gutui; si daca ai amintit -apropape subliniat/apasat de sentimente fata de acestea/aceasta– cred sau sper ca ai ‘simtit’ locul mincarii de gutui in ‘povestea’ mea…

  5. @Calin: am observat aabia acum ca NU a aparut textul-raspuns complet;
    era/este in continuarea celor de mai sus, astfel:

    regret, iti respect si eu prefeintele, daar in bucataria mea cu sau fara gutui , nu vei gasi ceva demn de (alte) mirari, iar de P.A. nu ma incumet!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s