şi mă întorc -motivat- pentru o clipă la dragul meu Prévert

adică, la simbolişti

reiau nu doar din lipsă de timp un fragment dintr-un text mai vechi, scris  tot pe acest blog

şi ca să rămîn eu însămi şi astăzi, îl aleg pe scumpul (de) Prevert;
şi -cine ştie?- poate pînă la sfîrşitul zilei…. se trezeşte şi mintea mea şi găseşte şi altceva, în afara celor ‘absolut obligatorii’….
cu un zîmbet de mulţumire, îmi aduc aminte si spun, nu doar în gînd, astea:
Jacques Prevert – Sunt Aşa Cum Sunt
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt draga.
Oare-i vina mea
Daca nu-i acelasi?
Daca ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt asa cum sunt.
N-am ce sa va fac
Nu ma pot schimba.
M-am nascut sa plac
Asa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercanat…
Ei, si-apoi
Ce treaba-aveti voi?
Sunt asa cum sunt.
Cui ma place plac.
Ce treaba-aveti voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Draga-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi…
Ce ma iscoditi?
Traiesc sa va plac
N-am ce sa va fac.

?! – este mai interesant decît

ceea ce aş putea scrie eu acum, cînd am altele de făcut si nici nu scriu ‘inspiraţional’ -vorba unui prieten de-al meu, de departe

si am o perioadă cînd mă obsedează, din varii motive, suprarealismul

(iar la texte prin care să mă ‘plasez’ undeva, între S de Beauvoir şi … B T Bradford sau S Br.. – iertată cu greu îmi va fi asocierea, ştiu!! –

ei bine, la aşa ceva eu NU mă pricep)

saptămînă bună  tuturor!