…pe cînd Mircea Dinescu scria POEZIE…

dar şi

Naşterea unei definiţii

Să vinzi piei de closca la gura Labirintului
intocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pietii de pasari din Buenos Aires
si să te iei în serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi
de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza în sfirsit marea
ca-i prea manierista…
Astfel indraznesc eu să numesc viata:
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint

Ziceri

( notate mai demult şi găsite întîmplător în această dimineaţă)

Unii pictori transformă soarele într-o pată galbenă, alţii transformă o pată galbenă în soare .

-Pablo Picasso–

eu astăzi mă simt ca vopseaua  de un galben murdar care se prelinge  disnpre şi înspre nicăieri; poate  de aceea nu reuşesc să înţeleg  gîndul lui Geo Bogza :

Nu toate prostiile se spun cu uşurinţă. Unele cer un mare efort intelectual.

cam prea mare pentru a înţelege eu aşa ceva:

’…înelepţii de odinioară  se claustrau pentru a descoperi comori sau leacuri pentru inocenţi. Noi căutăm otrava cu care să ne ucidem propriile noastre speranţe.’

-Adam Mickiewicz-