Greşit, (cam) greu de reparat

Sunt superficială şi neatentă ? se pare că da!

Mi s-a reproşat că  postez fotografii sau imagini scanate din albumele  primite  fără să adaug o  părere personală şi mai ales, fără să mă ’interesez’ ‚ dacă mai sunt postări  despre acelaşi subiect sau aceeaşi temă.

OK! –  observaţie dreaptă, corectă, etc…

Dar eu  nu am timp să verific toată ziua pe net , iar dragul şi mult utiliul şi utilizatul GOOGLE eu îl folosesc doar în cazul cînd nu am altă sursă la îndemînă sau sunt în criză de timp.

Am dat şi eu search Bruno Torfs şi am constatat că sunt  multe informaţii, dar mai ales, am regăsit imaginile din albumul primit; eu le am în albume şi nu  de pe net….

O părere personală ?  – ce aş putea să scriu, cînd deja se cunoaşte cîte ceva despre viaţa acestui artist născut in America de Sud, ajuns după peregrinări prin lume, într-un  colţ al Austrliei   – un mic sat victorian din Marysville, din pădurile tropicale – unde a creat, prin lucrările sale din lemn,  o lume de poveste, plină de  fantezie, romantism şi fabulous, totdată,  în care imaginaţia sau gîndul lăsat liber descoperă sau plămdeşte personaje veci şi noi de poveşti ştiute sau nu.

S-a spus că destul de mult că sculpturile sale trimit sau ne duc in lumea lui Peter Pan – fiecare are imaginaţia sa, dar, se poate, într-adevăr,  ca mirifica  sa grădină cu vegetatia sa luxuriantă să fie asemenea acelei case secrete de sub pamint a lui P Pan si a băieţilor pierduţi şi unde să regăsim perssonajele cunoscute. Eu cred, însă, că se regăsesc sau desoperim mult mai mult şi mult mai multe…

Se pare că  o mare parte dintre lucrări au disparut în acele incendii nimicitoare care au distrus pădurile australiene; este bine, totuşi că ai rămas  pe peliculă şi reproduce în tablouri sau în albume, cum este cel de pe care  mai postez acum două imagini.

Cu imaginea de ieri, ca şi alte fotografii postate mai demult,  încercam un fel de ‘provocare’  la un exerciţiu de imaginaţie, dar, am înţeles că nu se cuvenea aşa ceva, cel puţin din partea mea…  si aici scriu că ‘e OK’.

Şi pentru că e vorba de poveste, de  imaginaţie, de frumos,  neavînd in casă  poezie ausrtaliană, am ales aceasta:

Basm neisprăvit

de Ştefan Octavian Iosif

A fost o fată de-mpărat

Frumoasă ca o zână…

A fost o fată de-mpărat

Cu ochi vicleni, cu păr buclat,

Cu inima păgână.

Sta visătoare-odată-n prag

Şi-un paj trecea pe scară,

Sta visătoare-odată-n prag,

Şi-n treacăt îi şopti: “Mi-eşti drag,

Mi-eşti drag din cale-afară!î

A doua zi îi iese-n drum:

“Mi-eşti drag cât nu pot spune!î

A doua zi îi iese-n drum,

Şi fuge, izbucnind acum

În hohote nebune…

Iubite, să-ţi mai spun ai vrea,

Cum s-a-ncheiat povestea?

Iubite, să-ţi mai spun ai vrea?…

Dar dac-ar fi povestea mea

În rândurile-acestea?

[Google-ul se răzbună: am probleme cu netul…]