Zilele trecute, încercînd să găsesc răspunsul la o ghicitoare frumoasă ( 🙂 ) (nu am reuşit ! …) am căutat prin cărţi şi albume de artă şi am nimerit, nu chiar din întîmplare, la picturile lui Bruegel cel Bătrîn. Atunci am trecut cam rapid peste sau pe lîngă imaginile picturilor sale, dar astăzi, în timp ce scriam şi mă hotărîsem să nu mai comentez evenimentele legate de alegerile care se apropie, mi-am amintit de un tablou, al lui P Bruegel şi anume de Parada Orbilor. Nefiind specialist, nu mă aventurez să ‘interpretez’ eu această parabolă, chiar dacă aş avea timp.
Bruegel- Parada Orbilor
Dar îmi amintesc şi că reproducerea am zărit-o cu ani în urmă pe prima ediţiţie a volumului din trilogia Zidul Morţii a lui A Buzura. Acum, însă, ştiu foarte bine că nu vreau să îmi mai stăpînesc într-o neputiinţă dureroasă strigătul din finalul celui de-al doilea volum- Drumul Cenuşii :
‘Doamne, ce se întîmplă cu noi ? Dacă tot ai de gînd să iei lucrurile de la început, vino odtă, nu mai pierde vremea! Pentru că există o limită dincolo de care omul nu mai este vinovat de propriile sale fapte!’
… şi totuşi noi suntem, vom fi sau rămînem răspunzători…
[deseara fac rondul complet 🙂 ]
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Mi se pare a fi o afirmatie socanta: „…exista o limita dincolo de care omul nu mai este vinovat de propriile sale fapte”. Dar, vorbind despre vinovatie si despre limita dincolo de care vinovatia dispare, ma intreb si, daca-mi dai voie, te intreb: „despre ce soi de vinovatie este vorba? despre cea in fata legii, despre cea morala sau despre cea in fata lui Dumnezeu”? Oare exista vinovatie si in fata lui Dumnezeu? Sau fiecare actiune de a noastra, buna sau rea, in acceptia noastra, este hotarata de El?
ApreciazăApreciază
in contextul in care a fost scrisa cartea, deci si fraza, ar fi putut parea un strigat disperat, dar retoric ;
as vrea sa cred ca acum apare doar retorica chiar daca atunci nu cred ca s-ar fi incercat un raspuns la intrebarea Dumneavoastra; revolta eraa indreptata si ‘strigata’ mai mult sau mai putin innabusit impotriva sisteului [ sunt convinsa ca ati citit cartea si ca ati inteles mult mai bine decit mine] ; da, cred si acum ca uneori suntem pusi in fata unor incercari pe care trebuie sa trecem fortindu-ne propriile noastre limite, dar in ce masura aceastaa devine un compromis inteeles de catre unii ( si de mine) ca pe o vina, depinde de relatia fiecaruia cu Morala sau cu Legea Morala si mai putin – probabil- cu o anume morala sau felul fiecura de a se raporta la ea;
se spune ca ne nastem purtind din prima clipa o urma sau un stigmat mai putin conturat al vinei fata de Viata si fata de Dumnezeu – personal accept destul de greu aceasta … idee(acum ma limitez la acest termen) ; vinovati fata de Dumnezeu cred ca suntem in masura in care nu vreem sa acceptam ca rostul nostru este de a-i continua, nu neaparat de a desavirsi, prin faptele noastre asumate dorinta sa de face sau de a pastra acel BINE; perssonal, ma copleseste gindul, ca eu, carrre ii datorez existenta sub aceasta forna de acum as putea sa ii desvirsesc operfa; si daca este o vina refuzul meu de acccepta si raul dar si nmoartea, atunci, mi le asum constientt, caci doar de aceea cred un Dumneezeu si in viata
dar Dumneavoastra ati ‘ridicat’ o problema ce nu se poaate epuiza, poate pe mai multe bloguri, intr-o eventuala dezbatere, de aceea raspunsul meu nu are cum sa Va multumeasca…;
cu respect, cu multumiri si cu scuze pt ora la care Va raspund, dar am gasit comentariul Dvs dupa ora 24 [am in program f dezordonat, in aparenta]
ApreciazăApreciază
Sper că … minţi!
ApreciazăApreciază
foarte, foarte sincer, nu stiu…
🙂
Buna Dimineata!
ApreciazăApreciază
Despre ce ghicitoare e vorba? Cea a lui Turisticus?
Cat despre citat … eu nu cred ca e adevarat (ca exista o limita a responsabilitatii).
ApreciazăApreciază
@Geoger: 🙂
acel Turisticus tine de turissm ? daca te uiti ateeent pe bl9ogul si in blogroll-ul meu vei intelege despre ce ghicitoare e vortba, doar am pomenitt despre ceva ce aduce sau mai exact este aarta… ; iar tu, care iubgesti frumosul, vei avea o surpriza placuta, in cazzul in care nu stii acel blog, dar eu cred ca stii despre ce este vba 🙂
cit despre limita responsaabilitatii, fireste exista si eu cred asta!
hai, ca sunt sigura ca ai citit romanul, mai ales ca la voi, in oras a fost tradus si in franceza… nu, nu mai adaug nimic 🙂
ba da:
seara placuta!
ApreciazăApreciază
Aseara chiar ai facut rondul complet. Multumesc de vizita ANA :).
Eu m-am oprit la tablou evident, si-mi dau seama ca oamenii în vechime pictau cu inima. Uite cum a înlantuit pe o coarda oamenii, tocmai pe diagonala descendenta – aia a nefericirii -.
Fara cuvinte.
Te sarut, si ma-nclin,
Manon
P.S. Nu sunt fantoma… chiar daca nu o sa ma vezi decit sporadic 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 🙂
🙂 🙂 🙂 🙂
🙂 🙂 🙂 🙂
chiar esti tu, Manon??????????????????
iiti amintesti ca scriai ca la tine pe blog zimbesc cel mai mult ?????
eu cred ca ai trecut pe aici pt ca ai ‘lasat’ o f interessanta si proprie tie asupra Paradeei….
dar eu TE ROG sa nu te inclini!
parca ramasesem amindoua aplecate peste o jumatgte de banca sub anumite obloane… nu am uitat
si eu te sarut
un tzuck a la Cluj
🙂
ApreciazăApreciază
Mamaaaaa chiar am râs – n-am mai vazut atâta galben de-o vesnicie. Uite si ai mei soldati bronzati
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Adevar spui cu înclinaciunea. Mai bine cu pieptul in fata si optimismul pe fata, putin cât e, dar tot bine.
Apropo, taranii orbi a lui Bruegel merg încet si sigur spre miezul pamântului. Tot tabloul se rastoarna. Este un dezechilibru total, ce ajuta sa traiesti si mai tare ceea ce vezi. Priveste cum cel din dreapta jos e deja la pamânt, iar datorita compozitiei pâna aproape de margini îi „vezi” si dincolo de rama cum îsi continua mersul.
Frumos tablou :).
ApreciazăApreciază
poate ca ei imt mai bine ceentrul pamintului spre care spui tu ca merg;
dar daca ma uit mai atent, biserica, sau ce’o fi , se vede a sta dreept, iar orbii merg pe margineaa unui… sau unie…
sa fie margine de lume ?
haaai, ca ne apuca sporovaiala ca pe vremuri si eu mai am de lucru 😦
tabloul mi se pare plin de semnificatii care mie imi scapa, sincer…
servus
si
te mai astept
imi esti datoare cu un desen al lui Sisif… nucu asta nu am uitat 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Interpretarile sunt multiple …
Pieter Bruegel cel Batran are o serie de tablouri ce ma depasesc.
ApreciazăApreciază
@-X-:
acum chia zimbesc a neincrederreee sau a indoiala [scuze!]
dar eu Nu cred ca pt tine pictura are vreo ingradire la sau pentru interpretarile tale
🙂
de obocei, taranii lui Bruegel mi se par veseli/ senini, dar aici…
chiar (aveam ) am nevoie de ajutorul tau, cind vei avea timp, desigur…
multumesc!
🙂
ApreciazăApreciază
N-am uitat my dear Sisif cum sa uit :).
La Bruegel al nostru îti mai adaug o veriga – ca tot amintisi de biserica si cauti întelesul de dincolo – nu atât compozitional ci la nivelul idei lui. El ilustreaza întradevar fraza biblica „And if the blind lead the blind, both shall fall into a ditch”…
ApreciazăApreciază
Tablourile renascentiste si cele din perioada baroca, si in general intraga pictura a Evului Mediu, nu poate fi discutata asa ‘pe malul apei’ :).
Pictorii au apelat la simboluri, inclusiv religioase, pe care doar cunoscatorii le stiu, si deci implicit, doar ei vor fi cei ce vor decoda mesajul tabloului.
Pictura din perioada medievala nu a fost niciodata punctul meu forte …
ApreciazăApreciază
noua, oamenilor, ne place sa ne complicam. pana la simbolurile folosite si la metadiscurs, este atat de evidenta Ideea. nu te lua dupa un orbm ca nu e bine.
e alegerea fiecaruia cum isi alege interpretarea 😉
@X: nu toti sunt cunoscatori, iar arta este in mare parte pentru public. indiferent de perioada. plus ca scoala flamanda a fost ceva aparte. hai sa nu intram in „malurile apelor” medievale sau renascentiste 🙂
ApreciazăApreciază
@Manon: tu ai citit Biblia in engleza? 🙂 eu prefer dintre toate Evangheliile pe cea a lui Marcu; si daca tot veni vorba, acum cind privesc din nou tabloul, nu ma gindesc la episodul/ pilda vindecarii orbului de, ci la acel ‘indemn’ :”Nebunul sa mearga in intuneric”. si cred ca e mai aproape de ideea sau mesajul cartii si al vremurilor in care a fost scris; si destul actuala, indraznesc a crede
@-X- : cred sau sper ca am inteles ceea ce TREBUIA inteles;
eu voi continua sa iti citesc blogul cu aceeasi placere, cu acelasi interes si cu o bucurie care se traieste acolo cind imi dau seama ca invat si reinvat sa inteleg si sa privesc arta 🙂
@sssfinxxx: intre simbol si metadiscurs, tu ai gasit sau ai pus anume Ideea; ai dreptate, nu toti suntem cunascatori, dar avem nevoie de Voi, cei initiati, de cei cunascatori pentru a intelege desi pt a nu ne rataci in labirintul artei, pomenindu-ne pe “malurile apelor medievale sau renascentiste „…
despre Magritte se spune ca prefera sa fie un artist care gindeste, iar tu, Andrei, esti un artist care traieste si simte si desigur, desavirsit 🙂
–––––-
eu Va multumesc tuturor, dar am invatat acum ca trebuie sa fiu mai atenta cind ma misc prin zona asta [ si e bine, pt ca era sa ma aventurez a vorbi/ scrie despre Kitsch sau despre suprarealism ( NYU LE CONFUND !!!) … asa ca voi renunta, deeocamdata… ]
ApreciazăApreciază
Având in vedere ca am Biblia si in engleza, why not? Curiozitatea m-a impins in a vedea cum suna si in engleza :). E cartea de capatâi a oricarui muritor.
Pentru ca tabloul tau mi-a placut si l-am gasit interesant, ca sa nu mai zic cât de actual îmi apare (daca te lasi condus de lideri „orbi” unde ajungi? sau daca te lasi condus „orbit” ce se întâmpla grrr…), este o parabola, si încap multe alte interpretari cum bine ai observat.
Am gasit si un link interesant pe marginea lui. (cu siguranta mai sunt si altele mai dezvoltate)
http://www.artbible.info/art/large/556.html
Atunci când ai întrebari, nici raspunsurile nu se lasa mult timp asteptate. A gândi sta in natura umana, nu-i asa? Este exercitiul cel mai valoros cel avem la îndemâna 🙂
ApreciazăApreciază
@Manon:
NU ESTE TABLOUL MEU!
[ si NU prea ‘SIMT’ ARTA PE NET!!! ]
multumesc!
[ si NU prea ‘SIMT’ ARTA PE NET!!!]
ApreciazăApreciază
… off ce pacat Ana. Da, arta trebuie simtita întradevar, pentru ca vine de undeva din launtrul fiintei.
Desigur ca nu este tabloul tau, nici nu s-a pus problema :D. Eu ti-am apreciat intersul pentru tema din spatele lui… te-ai oprit la el instinctiv, simtindu-i încarcatura dramatica, simbolica, te cunosc :). Prea putini însa, au miscat la ea. Probabil ca acum întelegi, de ce, pentru mine blogosfera nu a însemnat ceva ce sa merite investitie în timp.
Asa cum am aparut, ca din greseala, voi disparea definitiv. Ceea ce ai vazut, a fost a mea himera galben-albastruie. Te sarut, si sa ai grija de tine.
Dar pentru ca stiu ca esti un om minunat, nu pot sa plec fara sa-ti las companie corul zâmbetelor nelimitate (pe care nu le-am pierdut, e acelasi ca dintotdeauna!)
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
miltumesc pt zimbete, pupic, pt gind si nu numai
si tu sa ai grija de tine si de celalt blog…
sa iti fie bine oricind, adica mereu, Manon
ApreciazăApreciază