Mîndră corabia, meşter cîrmaciul

Da!

Numai că mîndra corabie a cam început sa ia apă, prin găurile făcute şi de noi înşine, iar Comandantul şi adjuncţii săi au avut o clipă de revelaţie în care au constatat că nu au soluţii pentru ieşirea din criză, sau nici nu îşi propun aşa ceva.

Nu sunt adepta grevei generale ca formă de protest, cu toate că înţeleg , cred, bine motivaţiile.

Îmi  amintesc un desen care se tot repeta, mărind numărul chenarelor, şi care circula ca intr-un joc de ping-pong , între cele două mari ziare centrale de la inceputul anilor 1990: cîteva siluete împingînd conturul României în prăpastie

Si acum e vina noastă, a tuturor, a celor care au făcut  sau  nu fac, dar şi a celor care acceptăm!

Dregătorul

de Mateiu Caragiale

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,
Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdat
De cute faţa stinsă, firavă, ofilită.

Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
El multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,
Şă ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.

De jale şi de groază cumplit semănător,
Atotputernicia-i de mare dregător,
Încununat de faimă fu fără ţărmurire,

Aşa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s