Ţara unde totul este posibil, ’iar asta ne ocupă tot timpul’

Am ajuns să aud şi să văd şi asta sau aşa ceva: cum o vedetă tv, cu talente nu doar aparente, cred, care realizează o emisiune gen-pamflet se preface că nu ştie cine este Mircea Vasilescu, un băieţaş cu ceva anişori mai mult, totuşi, decît falimentarul în chibrite ce selectează cu voit  ’umor’de prin gazete fragmente de articole care îi convin – este dreptul său, desigur!!!– nu prea vrea să  ştie ce este cum este cu Dlema, nouă sau veche, aşadar nu are cum să ştie că este editor senior al uneia dintre foarte puţinele publicaţii civilizate din presa românească.

Fiiind plecată, cîteva zile, după acea seară, nu am reuşit să aflu evenntualele replici, contra-replici sau ecouri din mass-media sau din blogosferă.

Am citi articolul Domnului Andrei Pleşu din Adevărul, ca de obicei, ’în esenţă’ are dreptate, dar  de data aceasta îi împărtăşesc mai puţin sau nu în totalitate ideile exprimate.

Sunt de acord– indrăznesc !-

că în viaţa multora, încruntătura prevalează asupra bucuriei. Seară de seară, ecranele televizoarelor noastre sînt pline de tot soiul de inşi nervoşi, care trăiesc din atac în atac, din lătrătură în lătrătură.

Dau palme în dreapta şi-n stînga, fac ordine, iau peste picior, cer socoteală, incriminează, demolează, condamnă. Nu se tem de icter, de inimă rea, de apoplexie, de cronicizarea bilei negre. Îşi riscă sănătatea, buna dispoziţie, echilibrul.

„Liniştiţi-vă!” – îţi vine să spui. Măcar din cînd în cînd. Uitaţi-vă, măcar o dată pe săptămînă, la Stan şi Bran, sau la Benny Hill. În cel mai rău caz, citiţi ceva, vreo carte fără legătură cu „actualitatea” imediată.

De exemplu „Ochii Beatricei” (un eseu despre Dante) de H.R. Patapievici. O să descoperiţi miraţi (dacă sînteţi de bună-credinţă) că autorul nu poate fi expediat în iad cu trei citate polemice şi un ponei roz. ‘,

Dar, nu  pot să cred că ‘că Păunescu e un calup de moralitate, iar ceilalţi intelectuali nişte scursori.’

Oare cine  pomenea în anii  ’90 de mase inculte,  cine făcea apel la golani ? Sincer, eu cred că acum Domnul Liiceanu, ar trebui să reînnoiască acel lapel la lichele, fiind –poate- şi mai actual şi avînd  mai mulţi adepţi (nedeclaraţi, deocamdată)

Cu toată admiraţia mea faţă de Andrei Pleşu-cărturar, om politic, sau vremelnic aşa-zis ‘formator de opinie’ pe lateleviziuni, cu simpatia faţă de frumuseţea cu care mînuieşte ideile în dialog Dl Patapievici, uneori îmi esste greu să fac deosebirea dintre ceea ce eşuează în glume de prost-gust şi mesaje care, ‘bine-intenţionate’ care îşi pierd valoarea prin radicalismul lor.

Am mai scris: eu cred că pot să disting între ‘un tip mişto’ şi  ‘a face mişto’.

De aceea îmi este greu să disting între zeflemeaua lui M Badea şi  indignarea încruntată a celor rămaşi înregimentaţi sub falduri portocalii [Domnul Pleşu, nu este ! ]

Anunțuri

4 răspunsuri la „Ţara unde totul este posibil, ’iar asta ne ocupă tot timpul’

  1. Salut ! 🙂
    [ nu stiu spaniola 😦 ]

    Paul, elitele la noi sunt ‘elite’ si fiind zi de Duminica, ma limitez doar la ghilimele…

    cred ca ar fi interesant un ‘sondaj’ ( ca se poarta) printre elitisti privind IQ-ul, fara a-l compara cu al altor categorii sociale…
    si totusi, eu cred ce intelectualii, elitele au rolul de a cataliza si a lumina si de a indrepta spre drumul cel bun societatea;
    o zi frumoasa !

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s