am incercat şi am sperat că voi reuşi să revin la scris, iar prin scris să îmi găsesc, aşa cum se întîmpla altă dată liniştea şi echilibrul interior, să găsesc răspunsuri, dar şi mai multe întrebări;
se pare că nu am reuşit;
am observat că ‘postările’ cu muzică sunt mai ‘vizionate’, ‘ vizitate’ decît celelalte ;
OK ! este nevoie de o pauză mai mare la scris, cred, iar între timp, eu citesc blogurile cu care m-am obişnuit deja;
şi nu că nu aş mai găsi alte cuvinte,dar, din lipsă de timp, retranscriu un text scris tot de mine, valabil, mereu în ceea ce ma priveşte
Viata mea cuprinsa
intre zarzarii din curtea medelenilor si lumea ciresarilor;
noptile de sanziene si Solaris;
intre integrale Gamma si conjugari la diateza pasiva si reflexive;
intre epitaful lui Ovidiu si sonetele inchipuite de Voiculescu;
intre If-uri si do until;
intre bucuria de a-l fi vazut pe Monet intr-un album vech, dar si intr-un muzeu adevarat si dorinta de vedea candva autoportretul lui Dürer;
intre Fragii salbatici si Pas in doi;
intre cautatul unei hartii prin dosare prafuite si valul spart la picioare, pe o plaja;
intre Cantofabulele cîntate pe un mugur de fluier si Sonata 111
intre convingerile mele de stanga si admiratia fata de liberalismul authentic;
intre elanul de a vrea si durerea neputintei;
intre incercarea de a pacali uneori viata si dojana ingaduitoare a acesteia;
intre sustinerea interesata si prietenia ca reazem pentru cei naufragiati din dragoste;
intre farmecul coplesitor al vietii pe ‘acea scandura nascatoare’ si hidosenia mastilor crapate pe o alta scena,mai mare;
intre dragostea fata de viata si refuzul de a mai face ceva;
O duminică plăcută îţi doresc… Cât se poate de plăcută…
ApreciazăApreciază
@cristian:
eu iti doresc zile de toamna frumoase, este un anotimp generos cu inspiratia si nu numai;
si sunt sigura ca am ce citi la tine pe blog.
🙂
ApreciazăApreciază
ana
ana
ana
autoportretele cresc intre ganduri
le cladim identitate cu identitate intre
indoiala si bucurii
le lasam sa se ascunda printre sentimente
le micsoram le marim ajustam
pe propriul corp
autoportretul
creste
in noi
eu astept sa scrii
scrisul este autoportretul pe care il astept
ca si muzica
ApreciazăApreciază
@angela:
daca m-as gindi doar cit de bine ai reusut tu sa ma cunosti doar din cele scrise aici, as crede ca, intr-adevar, blogul poate fi uneori un autoportret;
eu nu aaam, insa, atat iscusinta
da, acum, chiar am nevoie de o pauza maaaarrreeee, pt ca fac prostiii
si da, te simt, te simt aproape!
🙂
ApreciazăApreciază
😦 sper sa revii curand si sa scrii…O zi frumoasa in continuare!
ApreciazăApreciază
@firelight: cine stie? – poate dupa un ragaz mai mare si necesar pot linistea din ginduri (nu a gindurilor 🙂 ), poate voi incerca sa scriu, darr sper ca altfel
tu stii bine: dorinta de bine se reintoarce catre tine !
🙂
ApreciazăApreciază
Bine te-am regăsit, prietenă dragă!
Nu cred că este o soluţie renunţarea la scris. A renunţa la ceea ce face parte din tine îneamnă să omorâm ceva în noi, nu cred că doreşti asta.
Mulţumesc pentru toate gândurile frumoase.
O zi de mare frumuseţe, draga mea!
ApreciazăApreciază
multumesc si eu Doamnei pline de poezie!
nu stiu ce se va alege de / cu blogul meu, dar stiu ca este nevoie sa iau o pauza
si eu Va doresc zilee frumoase si colorate, asa cum doar toamna ni le aduce
ApreciazăApreciază
servus…
uneori pauzele vin natural… din dorinta de odihna a gindurilor si cuvintelor… dar pauzele nu trebuie sa insemne renuntare…
toate cele bune!
ApreciazăApreciază
m-ai inteles si m-ai sustinut moral, dar m-ai si inurajat sa scriu; iti multumesc si acum, Flavius!
da, am nevoie ca nu doar gindurile sa se aseze, dar si de lamuriri cu mine insami; si de strunit orgoliul;
un Septembrie cu un Cerb de Aur, cu adevarat carpatin
[eu am copilarit pe str Ciucas si am inceput scoala, acolo, in apropieren la H…. , dar in romana, pe atunci..]
sara faina!!
🙂
ApreciazăApreciază
Sper ca nu te-a suparat mesajul de pe twitter 😦 Sa imi cer scuze? 😦
ApreciazăApreciază
habar nu am, zau, nu stiu despre ce mesaj este vorba!
[‘m-am dat in petec’ la tine pe blog…]
seara rumoasa 🙂
ApreciazăApreciază
Eu sper sa te intorci cat mai repede aici pe blog pentru ca sunt oameni care-ti simt deja lipsa, printre ei numarandu-ma si eu.
ApreciazăApreciază
deoacamdata e cam greu;
dar eu iti multumesc mult pentru cuvinte si peentru ginduri
ApreciazăApreciază
Pingback: Imponderabilitate « Anamariadeleanu's Blog