doar un măr ? sau mesagerul cu mere …

al cui

Îşi amintea doar că era undeva, pe o alee, într-un parc mare, unde circulau, fără să respecte vreo regulă sau restricţie şi oameni şi maşini şi biciclete şi animale şi tot ce se poate mişca.
Se auzea vocea gălăcioasă, cu un fel de bucurie stridentă a unui trecător-personaj care împărţea cu generozitate mere; le dăruia tuturor celor pe lîngă care trecea, obligîndu-i, parcă, să le primească. Se oprise în dreptul ei, privin-o în ochi şi zîmbidu-i într-un fel ciudat, a scotocit în plasa sa de pînză groasă ţesută şi peticită de timp, întinzîndu-i un măr, mare, rosu, copt frumos. La ezitarea ei, insistă: ’ ia-l, este anume pentru tinbe, eu nu sunt decit mesagerul cu merele ’; lăsîndu-i-l în  palmă, a plecat, dar, uitînd-se îmcă mirată, după el, i-a surprins un fel de zimbet ciudat în privirea întoarsă către ea.
A privit mărul frumos, asemenea merelor domneşti din livada bunicilor, intrebîndu-se ce să facă: era ademenitor, era apetisant, ar fi vrut să îl guste dar în acelaşi timp ceva, o voce dinlăuntrul ei, ca un avertisment, o oprea. Privi în jurul său: erau grupuri de oameni mai tineri, mai în vîrstă, sau adolecenţi veseli – nu era nimeni singur, decît ea; zări şi un grup de copii ccare stăteau pe iarbă cu un pachet în care se zăreau doar firimiturile a ceea ce fusesera biscuiţi ieftini şi îsi spuse că, oricum, nu le-ar fi fost de ajuns un singur măr pentru toţi.
O lumina, sau ceva ca o reflexie luminoasa o făcu să închidă pentru o clipă ochii şi sub pleoape aparu o siluetă inaltă, care culegea din pomul aflat în faţa unei case, un măr şi aşezindu-i mărul in palme, îi spuse: ’gustă şi vei simţi aroma şi gustul, toată viaţa, iar dacă îi dai drumul, nu mă vei mai găsi niciodată’. Deschise ochii şi fără să privească în jur, o porni repede, tot mai repede, începînd să alerge înainte, fără să ştie exact unde.
Se dezmetici în pridvorul Casei vechi,din faţa căreia dispăruse livada, ca şi restul, de aaltfel; era doar colbul pe scînduri şi pe ziduri şi un scaun pe care nu îl cunoştea. Acum a înteles ce trebuia să facă : să se scuture pentru totdeauna de amintiri; a aşezat mărul primit de la acel mesager ciudat pe scaunul străin ei şi a iesit afară, la aer curat. Avea nevoie de aer proaspăt, de lumină. De o altă Viaţă.

Anunțuri

4 răspunsuri la „doar un măr ? sau mesagerul cu mere …

  1. Stii foarte bine ca nu e un simplu mar. E doar ceea ce ar trebui sa te tenteze pentru a merge mai departe. La loc comanda si mai fa un pas inainte. E o datorie a ta…

  2. @Paul, @Cristian rindurile Voastre mi-au schimbat texxxtul ‘gindit’ initial, si l-am scris pe cel de mai sus…
    nu stiu cit este de bine sau rau ca l-am schimbat, nici nu cred ca mi-a ‘iesit’ cum voiam…. ( deh, trebuie sa caut, totusi, o ciorna, macar pt scris )
    eu Va multumesc pt ceea ce este dincolo de text, aduca pt gindurile voastre!

    zile de weekend frumoase !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s