unele inagini sunt din Paul Kopeien Gallery
Cîndva, citisem undeva ca ‘Viata e arta de a desena fara radiera’.
Eu, oricum, nu folosesc, din pacate, nici cind scriu ciorna, poate pentru ca am aflat ca viata nu e o ciorna; dar daca tot ne uda, in fel si chip, ma intreb cum ne uscam ? cit despre petele ramase…
Cind voi reusi sa inteleg eu insami de ce am postat aceste imagini si cind se va mai dezmorti mîna, poate voi reveni cu rinduri serioase [gindurile de acum sunt, totusi, foarte serioase…]
Anunțuri
Da!!
Sunt foarte serioase gandurile tale, Anamaria!
Zici ca viata nu este o ciorna, sigur , asa este..traim totul ,intr-o singura teza, fara vreme de a corecta ceva; si, daca pe ici pe colo, corectezi, este altceva.
Din pacate si ceea ce este deosebit de frumos se traieste tot o singura data si gata, nici nu te dezmeticesti bine si clipa a fugit… Poate ca filozofia vietii este tot ce spuneau latinii” carpe diem”.
Iti doresc din tot sufletul sa-ti fie bine!!!
@gina: desi se spune ca daca te bucuri de viata in orice imprejuare,
inseamna ca traiesti de doua ori, eu cred ca acea CLIPA e traieste o
singura data; nu sunt multi norocosi…
multumesc pt gind, Gina !
Anamaria,sugestiva postarea,multumesc sarutmana,o seara placuta 🙂
@Tavi: nu stiu cit de sugestiva sau de ‘inspirata’ este postatrea, dar stiu ca as vrea sa ma simt mai degraba pe un nor, decit agatata intr-un cirlig, desi….. aici, unde sunt ploua…
serara placuta si tie, Tavi
Frumos citat… Da, viaţa nu poate fi desenată cu radiera la îndemână…
@ Cristian: frumoasa este si formularea ta
sper sa imi revin cit mai repede ca sa pot citi in voie ‘ziarul’ tau
apai Ană tată, nu-s pin ce clasa primara aveam o „doamna” care ne zicea ca „guma ii mama prostilor”… da de ce sa nu recunosc, am folosit-o de citeva ori si in afara activitatilor scolare… ca au ramas pete urite si scamele alea care nu se pot inlatura nicicum, ii alta treaba.
si d-aia prefer acu multitudinea de linii si creionari imperfecte ale unui crochiu, macar ele arata incercarile de a atinge idealul si totodata recunoasterea greselilor… plus ca dau dimensiune unui desen, umbrele isi au si ele rostul lor…
@aghiutza: daca nu te-as cunoate cit de cit, dincolo de ‘(re)numele’ as crede ca ti-ai
schimbat placerile si obiceiurile; voiai, probabil, sa imi amintesti ca nu am mai cautat sa vad de mult timp un crochiu… si -ca de fiecare data- ai dreptate; dar eu cred ca idealul se cauta si cu pensula si cu creionul, cit despre umbre, si rostul lor…. poate ca intelesul spuselor tale se regaseste aici f bine;
oricum, poate la o eventuala aparitie a mea imi vei pregati o ‘contrare’ in tuşe de crochiu
Daca vrei sa fii”deasupra norilor”, iar ei sa ”șerpuiască” departe…nu poate fi chiar așa de greu de ghicit de ce ai postat imaginile 🙂
@Andi :poate fi si asta o sugestie si ar fi tare bine si frumos, dar acum, sincer, ma simt cam ca in cea de-a doua imagine…
da, stiu, trebuie sa apara si soarele si … un haiku…
Ultimul nor e absolut fabulos.
si eu am avut aceeasi ‘impresie’, Mircea
poate ca tu, in Egipt, ai avut sansa sa crezi ca vezi ceva asemmanator
clipele
nu cer uitarea
clipele
cer iubire
de sine
si traire
a lor
pe fiecare milimetru
spatiul si timpul nu mai conteaza.
esti
trai- esti
iub-esti
esti
esti
esti
🙂
clipa uneori se cere devorata sau te cuprinde ea insasi;
sa va bucurati , tu si fetita ta, de marea si sa o simtiti….
sa gasiti multe boabe de margean
devoram clip
ele
ca si cum
nu ar mai ramane nimic pentru amintiri
el
e
aici
dorul
ma trimiti la Blaga cu acel
‘noi suntem dar pentru dar si nu ne mai spunem nimic’…. ????????/
acum, nu vreau
TE ASTEPT SA REVII MIROSIND A MARE, A NISIP SI A SOARE
[si sa nu fie margean, ci chihlimbar 🙂 }