A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;
dar în jocul tău e doar mintea mea;
iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;
măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown; încep să le recunosc!
Jucăm jocul pînă la capăt? ––– Fie!
ultima replică e scrisă demult….
ai epitaful pregătit ?
chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască
Îmi induci fiori reci pe şira spinări cu astfel de ganduri. Ori sunt doar de amorul artei!? Sper!
ApreciazăApreciază
daca simtit fiori, atunci maai bine sa crederrrti ca e asa cumn scrieti Dvs, desi…
multumesc!
ApreciazăApreciază
ana
unele jocuri sunt facute sa fie doar descrise nu si jucate, unele minti poarta masca de clown si sub nasul rosu se ascund gusturi amare
jocurile acestea sunt facute sa fie duse departe de cortina
sper ca stii cuim se ard?
cu zambete din ‘Ella Enchanted’ 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 iau zambettul, dar iau si melodia
si nu mai scriu multumesc, pt ca tu stti….
Gala, eu am invatat, mai corect, am fost invatasa cred ca rabdarea nu e o virtute care arde ca lumanarea
( unii ard la ambele capete, totusi… )
ApreciazăApreciază
Epitaful l-a scris Bacovia, demult :
Aici sunt eu,
Un solitar
Ce-a ras amar
Si-a plans mereu.
Cu-al meu aspect
Facea sa mor,
Caci tuturor
Paream suspect.
ApreciazăApreciază
şi de data asta m-ai ajutat să uit de boala şi de altele – mulţumesc ! 🙂
…solitar, rîs-amar, un (alt)fel de plâns….; mda, ma cam regăsesc în ‘aspect’ suspect ; ceea ce mi se pare (cam) suspect este că cel care ar trebui sa scrie epitaful sau îl are deja scris, este si el, la rindul său, un mare iubitor al poeziei bacoviene ….
şi -deşi mă cam lungesc la scris acum- iţi răspund cam tot în aceeaşi notă ( scuză eventuale greşeli, că e din memoria lăsată în liceu): ‘ tălăngile, triste,care sună dogit, şi tare-i tîrziu,si n-am mai murit ‘
şi dacă tot nu mor, vreau să ma fac cît mai repede bine 🙂
(răspund cu întîrziere, de vina fiind nesicronizarea perioadei cînd pot să tastez cu clicknet-ul)
ApreciazăApreciază
Fixează în privire o amintire și ține-o strâns între pleoape . Nu merită ca cele mai intense clipe să fie umbrite de nefericirea altora.
ApreciazăApreciază
bun gasit sau bun venit!
pacat ca starea gazdei acestui blog nu ii permite o intimpinare mai …potrivita….
frumoase fraze, mi se par oarecum cunoscute, dar, nefiind sigura, nu cred ca sunt o parafraza, reusita, dealtfel…..
sau voiati sa imi amintiti intr-un mod subtil de Seneca si al sau Epistolar?
oricum, si pleoapele si amintirea si trairile sunt si raman ale mele….si nu ma consider nefericita retraindu-le;
asadar, aveti dreptate ( …’in principiu’…. 🙂 )
multumesc nu doar pentru vizita
🙂
seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Anamaria,gandeste pozitiv tine de vointa ta ,si tu esti puternica am incredere in tine,o seara frumoasa ,cu drag Tavi 🙂
ApreciazăApreciază
am obosit sa andesc pozitiv….
de unde atata pozitivism de gasit intr-o astfel de lume…
cat despre mine insami…. oooooooooooooofffffffffffffff, bine, incerc;
multuumesc nu doar pte increderea de care pomenesti, dar, de aceea aratata mereu pana acum, desi eu….
searaa frumoasa si tie
si tuturor
si o noapte linistita…..
nu pomenesc de eclipsa 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut întrebarea referitoare la epitaf…
ApreciazăApreciază
Salut, Cristi! 🙂
intrebarea nu este deloc retorica, dar….
si pt ca acum nu pot sa tastez bine (de parca o fac altminteri, dddecat cand e vorba de if, set, stop,ca sunt pe blog ! – scuze ! 😦 ),
eu iti doresc ceea ce ti-am scris deja pe trotuarul rulant
🙂 🙂
si dau EXIT
ApreciazăApreciază
Anamaria!
Este seara..
Maine rasare soarele!
In zori!!!!
ApreciazăApreciază
cu o intarziere pe care nu incerc sa o scuz, scriu/spun:
BUNA DIMINEATA
si
multumesc frumos ! 🙂
ApreciazăApreciază
Să pun şi-al patrusprezecelea comentariu…
ApreciazăApreciază
iar eu Va multumesc; nu stiu daca ati primit acordul/sfatul avocatului de a parasi spitalul, dar eu stiu ca, desi voi fi citeva zile fara net, tot voi incerca sa fac in gind ronddul de noapte sau din zori pe la Papa-Caffe
ApreciazăApreciază