(a scrie) DESPRE …

Poate ca nu am inteles destul de bine cand am ales acest drum-demers ca va trebui sa ajung aici sau intr-un loc asemanator acestuia
caPat_de_drum  ?

pentru a putea sa scriu

despre sinceritate si generozitate, despre respect si compasiune, despre incredere si teama de ridicol, despre neputiinta si puterea pr care ti-o da umarul pe care te poti sprijini la greu, despre tradare si alegerea deliberata a singuratatii, depre curajul de a accepta si demnitatea de a refuza, despre rabdare si una dintre formele de alienare- graba si superficialitatea, despre durerea tacerii si frumusetea unei flori cu toata bucuria daruirii ei, despre cele impartasite si retinerea de a recunoaste fata de altii placerea comunicarii cu ceilalti si privirea nu speriata, ci haituita a unui copil care stie ca in clipa urmatoare va pierde tot;

despre tragism si verosimil, despre modestie si normal(itate), despre comic si adevarul vietii;

despre credinta mea in puterea miraculoasa a creativitatii si depre convingerea (tot a mea!) ca o biografie eroica nu netezeste drumul sspre arta, stiinta, spre Valoare;

despre tara asta in care traiesc si pe care o iubesc nu doar pentru ca asa am fost educata, ci pentru ca asta simt eu pentru locul asta de pe aceasta planeta: o dragoste pe care o pot justifica in multe feluri, dar care nu se cuvine a fi explicate;

despre spaima de a retrai /resimti dorinta de nu mai auzi si a nu mai vedea unele figure omniprezente;
despre groaza de a te lovi la fiecare usa ori dupa fiecare colt de ignoranta si mitocanie sub masca perfida a imposturii;
da, despre impostura mai bine sau mai prost cosmetizata intr-un snobism care, daca nu este agresiv, este si mai periculos;

despre o politica diriguita de catre personaje care isi spun ‘politicieni’ cu o mandrie greu de inteles pentru cei care nu inteleg toate notiunile pe care le folosesc;

despre teama nu de avertismentul lui Malraux, ci depre concluzia ( senzatia, ca sa para mai ‘bland’) care ramane dupa ce citesti cartea lui J Teule, Mancati-l, daca va place, si care aminteste nu de lipsa de veghe a ratiunii, ci de lipsa de cunoastere elementara, de lectura primara;

despre neincrederea mea sau refuzul meu de a crede ca in era IT-ului vor disparea cartile, bibliotecile, librariile cu carti adevarate;
despre sprantele si dezamagirile, zbateile unei lumi care isi cauta in permanenta rostul si locul;

despre….

….. nu, despre mine, mai putin !

dar, poate voi reusi sa scriu cate ceva, cand voi simti ca aceasta imagine nu ma cuprinde pe mine si adevarul meu.
adevarul_meu

pana atunci, indraznesc sa las cele de deasupra acestei postari

[ceva ce trebuia sa precizez mai demult: eu primesc pozele/fotografiilee postate de lau un prieten , el insusi un impatimit al fotografiei si al aparatului de fotografiat, circula mult si vede multe expozitii; de aceea nu pot preciza de fiecare data sursa, unele dintre ele pot fi zarite si pe net ]

Anunțuri

5 răspunsuri la „(a scrie) DESPRE …

  1. Ana suntem niste lumi vii, coplesite de tot si de toate. Ne lasam strivit interiorul de tot ce ne inconjoara.
    Copacul mic din interiorul trunchiului mare, batrân… terminat de timp… e ca o oaza de speranta a unui nou unceput. Cadrajul dreptunchiular o poarta fara de poarta – at6t de bine ti se potriveste.

    O seara frumoasa Ana 🙂

    • .. si tu aai reusit sa ma ‘citesti’
      te mai surprinde d oare, daca iti spun ca aastept sa incepem acel joc!?
      🙂

      sa ne ‘revenim’ oleaca si apoi, cum si cand vrei tu

      ai grija cum zbori si nu pe unde zbori…. te asteept…pana atunci, poate(ma) voi intelege si eu….
      🙂 🙂 🙂

  2. ana
    uneori spatiul poate fi plin de contururi, de lipsa, de doruri, de carari lungi si trunchiuri de copaci care inchid fragezimea, dar dincolo de toate intotdeauna e o ferestra deschisa, acolo e trecerea spre spatiul in care fragezimea copacului cel tanar se va arata si mai verde

  3. Gala,
    eu acum nu mai caut, cincerc sa imi simt spatiul/locul…; frumoase, foarte frumoase ssi sensibile cuvintele tale; dar eu nu ma mai simt ca o fragezime inchisa, vreau doar sa cred ca inca mai pot sa gasesc acea fereastra prin care sa pot zari si chiar privi verdele

    multumesc, Gala!

  4. Pingback: Imponderabilitate « Anamariadeleanu's Blog