Calculatorul si Visul

[randuri scrise in graba pt a acoperi postarea anterioara]

Aseara, la Tema de Vineri, pe TVR Cultural, am avut parte de un regal K Kieslowski, ‘prezentat’ de catre un cineast fata de care am avut mereu admiratie si un respect aparte – Laurentiu Damian.
Despre emisiune, cu o asemenea ‘tema’, nu cred ca se cuvine sa ma incumet a vorbi eu prea multe; documentarul din cea de-a doua parte a emisiunii, excellent realizat, m-a cam lasat… in alta lume…
Inevitabil, s-a ajuns sa se vorbeasca si despre acel Decalog, tulburator, ravasitor, incitant, oricum, terifiant pentru mine [scuze celor care nu sunt de accord cu fortarea notei!…]

L Daman a evocat, printre altele, citeva secvente din episodul care aminteste sau care se inspira din prima porunca ‘sa nu iti faci chip cioplit, ca sa i te inchini lui’; si era acolo ceva de care eu nu imi aminteam prea bine sau nu am realizat la nici o re-re-re-vizionare a serialului, aceast…’cheie’ sau sa scriu …’mesaj’…?!?

Intr-un apartament de bloc, in care aproape totul este controlat, dirijat de la sau prin intermediul unui calculator care este, de fapt, strabunicul PC-urilor de azi, se poarta un dialog intre un copil si matusa sa:
– Ce faci acum ?
– Vreau sa vad ce face mama.
– Si cum afli ?
– Uite, intreb comuterul
– Si ce iti spune?
– Ca doarme
– Si ce viseaza?
– Asteapta sa il intreb. Spune ca nu viseaza nimic.
– Cum sa nu viseze nimic?
– Nu, nu viseaza nimmic
– Ba da, te viseaza pe tine.
– Da? Poate ai dreptate. Trebuie sa il reprogramez cu tata.
Poate eu nu am redat intocmai , foarte fidel, replicile, insa ideea ma va urmari multa vreme:
Calculatorul se vede nepuntincios in fata visului….
Si o alta intrebare obsedanta pt mine:
Oare cum ar realiza acum, sub dominatia Internetului. Kieslowski, acest episod, sau aceasta parabola ???????

Voiam sa scriu despe altceva, despre nesansa de a vedea un spectacle de la inceput si puterea artei adevarate de transmite ceea ce vrea si ceea ce trebuie si cum trebuie inteles, chiar si in aceste conditii.
Dar poate voi avea candva timp mai mult

Mai tarziu, fac rondul, nu va scriu noapte buna! 🙂

cînd Sisif încerca să se joace cu şi prin cuvinte…

scriam mai devreme ca incerc sa repar ceva; pentru a face trimiterea directa la bolgul de pe blogspot, unde sunt textele respective, nu am timpul necesar acum;
citiva le-au vazut, deja;
n apect vreau sa fie limpede: nu am vrut si nu vreau sa ‘pacalesc’ pe nimeni; as fi putut sa las astfel cum era si sa nu incerc o senzatie de jenă si nu doar atat , cu acele …’incercari’ mult prea personale;
dar deja nu ma simteam bine fata de cei care le-au vazut deja;
si nu incerc acum ma jutific in nici un fel, fata de nimeni, pentru ca nu cred ca am de ce si pentru ce!
le-am adus aici, pentru a-i fi mai usor lui Sisif sa se mai joace, din cand ind, intelegand ca truda sa cea de toate zilele va fi mai putin chinuitoare astfel decat era in umbra unui alt nume ;
si pt a inlatura orice echvoc, iata link-ul spre blogul respectiv:
http://madgie-blogsimplu.blogspot.com/

[ voiscrie in curand asa cum ma stiti ]

ornic

Auzi batranul ceas din vechiul turn?

nu clipele se scurg fara a le contoriza El sau (alt)Cineva;

sunt celulele mele transparente spre tacerile tale.

Nu fa pacatul de a sufla in Lumanare !

esec

in noaptea aceasta urmaresc o corida

printre stanci ascutite

toreador si taur esti

in aceeasi moarte

pe pietre curge sangele meu

tu mereu castigi

contraste

mi-ai spus sa plec

si am ramas

mi-ai spus sa tac

si am cantat

mi-ai spus sa cad

si am dansat

mi-ai spus sa rad

si-am lacrimat

mi-ai spus sa mor

si te-am iubit