nu îmi place să scriu ‘remember’

astăzi mi-a fost greu şi să mă stăpînesc a scrie ceva pe blog, iar dacă o fac acum, o fac mai întîi de toate, pentru a rămîne ‘fidelă’ unor oameni rămaşi în memoria mea şi care m-au ajutat prin creaţiile lor să înţeleg lumea mai bine decît cred că aş fi reuşit/putut fără întîlnirea cu cele aflate prin şi împreună cu ei

Tabu

de Geo Dumitrescu

Uite, melcul tăcerii înaintează…
Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!).
O muscă (plictiseala?) se plimba pe tavan –
am mai vazut undeva noaptea asta trează…

Nu, somnul ar fi un criminal acum
în cântul ortodox din culmi de noapte;
inimile gândesc în şoapte
la raiurile de aur şi scrum.

Nimic mai inexistent decât un suflet…
Cand o să pot atinge cu mâna un gând
din cireada care-mi defilează în rând
în cadenţatul visului răsuflet ?…

Suntem trei – cu tăcerea… Cine oftează
visând pe-al nemuririi bolovan ?…
O muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan –
am mai văzut undeva noaptea asta trează…

Mai, 1940

şi
(mi-am amintit nu doar pentru că Festivalul de la Cannes este în plină dersfăşurare de forţe…)

dar mai ales pentru că…. şi el , acest omuleţ ne-a înlesnit drumul nostru înspre şi prin Europa

privirea mi se opreşte pe un almanah vechi de Cinema – nu, Monsieur Gabin, nu am uitat şi nu V-am uitat: adesea simt nvoia să mă plimb pe Cheiuri în ceaţă

–––––––-

deseară sper să reuşesc să fac rondul obişnuit; pîna atunci, Vă doresc o Duminică superbă