[ nota nu de subsol in pagina, ci pt a fi inteles textul in ideea pt care a fost scris : am in cerccat in gand sa repar o greseala, un fel de nedreptate facuta cuiva drag, fata de care cuvantul=sentiment ‘admiratie’ este neputicios; restul este scris lasand gandurile mele sa se aseze asa cum se pricep ele, bine, prost, cu greseli pe hartia virtuala, ca doar nu pot sa scriu ‘plasma’…. ] ; este, insa, ceea ce cred eu despre blog, in general, asa ca acum, chiar va trebui sa tac, sa iau o pauza, doar si in blogosfera tuna si fulgera, nu-i asa ?]
nu mai scriu des pe blog, dar scriu astfel, acum:
pentru ca nu reusesc sa imi fac suficient timp sa scriu, sa citesc sau sa comentez atat cast de mult as dori;
pentru ca astazi am suparat, fara sa vreau, pe cineva fata de care am o mare admiratie;
pentru ca eu nu cred ca blogul este ca o condica de prezenta, unii pot lipsi motivat sau nu;
pentru ca pentru mine nu conteaza prezenta mea in blogroll-ul cuiva; dar parerea celuilalt fata de mine, Da, conteaza!
pentru ca eu nu ced ca valoarea unui blog sau a unei postari consta sau se ‘masoara’ prin numarul de comentarii, dar cred in ideile exprimate, dupa priceperea sau bunavointa fiecaruia;
pentru ca eu nu inteleg sa iti alegi partenerii de comunicare pe blog dupa criterii de casta, dupa opinii sau orientari politice, dupa indeletniciri profesionale (pleonasm ? – scuze !);
pentru ca eu nu uit ca pe unii dintre cei cu care imi place sa cred ca mai comunic aici, pe bloguri, i-am cunoscut tot pe alte bloguri;
pentru ca nu obisnuiesc si nu am de gand sa scriu ‘la concurenta’ cu cineva – nu cred ca acesta este rostul scrierii si al comunicarii pe blog;
am deschis blogroll-ul, desi unele persoane se pot simti incomod prin prezenta lor in lista mea – este unul dintre motivele pentru care am ascuns-o!; daca este nevoie, o fac din nou!
pentru ca nu acesta este felul de a scrie – sper sa fie pentru ultima oara cand folosesc astfel de ‘argumente’ si astfel de ‘ton’ .
da, cred in puterea argumentului !!!
cu aceeasi consideratie, fata de toti
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Asa ca ne-am decis, la voia intamplarii… Pe creasta valului, ne-o duce unde ne-o duce… Buuun…
ApreciazăApreciază
@Paul Gabor: incerc sa nu observ ironia din remarca Dumneavoastra si sa Va asigur ca nu cred ca intotdeauna ‘orice intamplare noua aduce diferite surprize’ (placute – eu as putea fi una mai putin placuta 🙂 …)
cred in comunicare, cred in criterii, cred in valoare, dar nu ma pretind a fi axiolog de ocazie; cat pot, incerc sa ocolesc ceea ce nu imi place, atat cat pot…
Va multumesc si Va doresc o zi buna!
folosit formula de politete pt ca nu Va cunosc, dar si din respect ]
ApreciazăApreciază
Anamaria conteaza parerea celuilat fata de tine,nu conteaza ca estiin blogroll,dar comunicarea,respectul si buna cuvinta a bloggerilor lasa de dorit!,o duminica frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
@Tavi: eu nu imi permit sa imi exprim dezacordul in termeni necivilizati fata de nimeni, dar deosebirile de opinie, atunci cand simt ca interlutorul poate accepta si eu am argiumente, da, incerc sa o fac, isa NU judec pe NIMENI; dar ironia imi place, chiar daca eu nu o stapanesc !
asadar, e OK!
multumesc, Tavi 🙂
ApreciazăApreciază
Anamaria – mi-am împărțit blogrollul după …criterii de orientare mai ușoară la mine pe blog, pentru că mi se reproșase că am cel mai ciudat blogroll 🙂
Lumea voia să știe clar în ce direcție se poate ieși de la mine de pe blog. Mi se pare util să știi dacă intri pe un blog muzical, unul de jurnalist, unul generalist, de călătorii etc. Cer scuze dacă te-am ofensat în vreun fel, nu am intenționat nici o clipă. De obicei întreb bloggerii la ce categorie vor să fie trecuți, însă, în general, e mai bine să las la blogrollul g e n e r a l i s t blogurile care scriu azi despre pictură, mâine despre foto, poimâine politică, poimarți meditează la deșertăciunea sufletului apoi revin la articole serioase din te miri ce domeniu. Și blogul meu e așa, nu-mi permit încă să-l nișez, nu am timp…
Nu-mi dau seama ce te-a supărat și, orice ar fi, NU E CAZUL SĂ TE SCUZI 🙂
Nu m-am întristat deloc, nu mă deranjează că m-ai scos din blogroll sau că mă vizitezi mai rar. Știu că o faci când ai timp și chef, iar pentru mine e important să te văd la mine pe blog doar când îți dorești asta 🙂
Te rog mult nu mai fi supărată, te rog frumos de tot doar să mă anunți când reîncepi să scrii pe blog și, mai ales, specifică-mi la ce rubrică vrei să te trec. Înființez una nouă chiar pentru tine 🙂
Îți doresc zile frumoase, gânduri senine și tot binele posibil
CU TOT RESPECTUL
ApreciazăApreciază
Ups, iar sunt in blogroll, scuze 🙂
Aștept un mail de la tine cu rubrica 😉
ApreciazăApreciază
@Andi: m-am furisat aici ca sa pot sa iti raspund acum doar atat : admiratia mea fata de tine este coplestoare, asadar, eu sunt cea care cere scuze si multumeste muuuuuuuuuuuuuuuult de tot, deopotriva…
in rest, cred ca ai reusit sa ma cunosti aici in virtual, cat si cum nu au reusit altii intr-o viata ( cea de pana acum )
M U L T U M E E E E E S C! 🙂
ApreciazăApreciază
Atunci consider că ai mâncat din tortul meu de ieri, de la ziua mea 🙂
Cu multă simpatie:
NB 🙂
ApreciazăApreciază
sa nu ma auda nimeni, dar spre ‘invidia’ unora, a fost fDELICIOS 🙂 🙂
multumesc!
si acum dispar…. in real 😦
ApreciazăApreciază
Nu a fost nici o ironie, imi pare nespus de rau pentru neintelegere… Dimpotriva, demersul Dvs. chiar mi s-a parut cat se poate de normal. O zi nespus de buna va doresc.
ApreciazăApreciază
„…pentru ca eu nu cred ca blogul este ca o condica de prezenta, unii pot lipsi motivat sau nu” – foarte bine ai punctat. Ana Maria, totul depinde numai de tine. Ştii cum se spune – îţi, place, nu-ţi place, alta mama nu mai face! În felul acesta am vrut să aduc un zâmbet în colţul gurii tale. Aştept cu mare interes fiecare postare a ta… O seară cât mai liniştită…
ApreciazăApreciază
@Lisandru Cristian: dupa o asemenea zu si saptamana, chiar as avea nevoie de ceva liniste, cam greu de gasit pt mie…; Crestian, eu iti multumesc ot ganduri si pt randuri, dar te roooog, te rog sa nu mai fi atat de genneros in aprecieri fata de scrisul meu si asa plin de greseli….
da, asteptarea de a citi scrisul celuilalt e reciproca !
seara placuta si o saptamana cat se poate de buna
si iata: zambesc, acum, seara 🙂
ApreciazăApreciază
@Lisandru Cristian: dupa o asemenea zi si saptamana, chiar as avea nevoie de ceva liniste, cam greu de gasit pt mine…; Crestian, eu iti multumesc pt ganduri si pt randuri, dar te roooog, te rog sa nu mai fi atat de genneros in aprecieri fata de scrisul meu si asa plin de greseli….
da, asteptarea de a citi scrisul celuilalt e reciproca !
seara placuta si o saptamana cat se poate de buna
si iata: zambesc, acum,seara 🙂
ApreciazăApreciază
Cei mai serioºi prezentatori de ºtiri ºi comentatori politici de azi sînt actorii de comedie. Ei sînt realmente atît de serioºi încît nici nu mai au nevoie sã stea în picioare. Pe bune, prezentatorii de ºtiri stau azi în picioare, schimbînd rolurile cu recitatorii de scheciuri. Jon Stewart ºade. Rolf Blitzer se ridicã în picioare. Pe vremuri, era invers. Mai mult încã, Jon Stewart aratã din ce în ce mai demn ºi mai plin de importanþã stînd pe scaun, pe mãsurã ce schimonoseºte ºi maimuþãreºte ºtirile. În timpul ãsta, Rolf Blitzer, cu cît stã mai mult în picioare, cu atît mai tare aratã ca un clovn trist. Expresiile lui Stewart sînt din ce în ce mai pline de viaþã, în timp ce interpretãrile lui Blitzer par a-i produce atîta durere, încît trebuie sã te întrebi dacã nu cumva are hemoroizi. Ceea ce era denumit bãtãlia pentru audienþe între ºtiri ºi divertisment a fost cîºtigat de mult de divertisment. ªi la un astfel de scor, încît comedianþii îºi permit sã fie inteligenþi, în timp ce aºa-numiþii prezentatori de ºtiri ºi comentatori serioºi – nu. Jon Stewart sau Steven Colbert sau Bill Maher nu au nici o problemã în a vedea tendinþele absurde în administraþia noastrã publicã, din ce în ce mai puþin demnã de încredere, în timp ce purtãtorii de veºti proaste ºi comentatorii victimizaþi de seriozitate nu mai sînt luaþi în serios de cãtre nimeni, nici mãcar de clasa politicã. Stewart & Co nu au nici o problemã sã obþinã un interviu cu orice politician sau intelectual, chiar dacã aceºtia ºtiu prea bine cã pot sfîrºi umiliþi în faþa publicului. Þara în care audienþa face legea este un soi de Mardi Gras perpetuu. Gloatele sînt la putere ºi elitele danseazã cum li se cîntã. Poate cã aºa a fost dintotdeauna, chiar ºi pe vremea cînd elitele purtau costume, iar plebeii – pulovere tricotate, numai cã în vremea din urmã gloatele au devenit cam sadice. Adicã, sã-l faci pe Wolf Blitzer sã stea în picioare! Sã fim serioºi. Pe de altã parte, Wolf Blitzer nu este silit sã stea în picioare. Nu a fost silit sã stea nici cînd a apãrut prima oarã lîngã Anderson Cooper ºi a fost evident pentru toatã lumea cã Anderson, mai tînãr ºi mai chipeº, ar fi putut sta în picioare mai bine ºi mai mult decît Wolf. Reþeaua i-a separat, dar de atunci Wolf tot stã în picioare. De ce? Simplul fapt cã stai ridicat nu înseamnã cã te ridici pentru ceva anume. ªtiu ºi eu, poate cã a uitat cum se spune: „Ia mai duceþi-vã la dracu!”. De fapt, asta s-ar putea sã fie problema noastrã naþionalã: am uitat cu toþii cum sã spunem „duceþi-vã la dracu!”. Nimeni nu mai cîntã, în zilele noastre, cîntecul ãla cu „Ia slujba asta ºi bagã-þi-o-n cur!”, cãci a avea o slujbã a devenit un fel de miruire sfîntã, indiferent de ce-ar putea face o atare slujbã unor lucruri de mult uitate, precum demnitatea ºi respectul de sine. Aºa cum spunea prietenul meu Jim Gustafson cînd era atacat, „þi-aº insulta demnitatea, dacã aº crede cã ai aºa ceva”. Actorii de comedie sînt singurii cãrora li se mai permite sã spunã „duceþi-vã la dracu”, pentru cã aºa e scris la ei în fiºa postului. Noi, ceºtilalþi, avem dreptul sã rîdem – orice altceva spunem va fi folosit împotriva noastrã. Stai jos, Wolf!
ApreciazăApreciază
revin pe seara pe la tine
acum doar un semn ca inca mai sunt
si ca timpul face cu mine ce vrea el
din pacate
cu drag
ApreciazăApreciază
@Mircea Popescu: scuze, dar astazi a observat comentariul dumitale ca figurand la/ca spam…
textul in sine ar merita o postare de sine stataoare, cu mentionarea autorului : Andrei Codrescu, publicat in urma cu una sau doua saptamani in Dillema Veche;
altfel intr-o era cand se poarta ‘ stand-up comedy’ -desi comedia nu este genul meu preferat- eu stau cuminte pe scaunel si recomand ca blogul Trimleme sa fie vizitat si citit cit mai des; sincer, cred ca merita!!! 🙂
multumesc pt vizita !
ApreciazăApreciază
@Angela :te rog eu mult de tot, tocmai pt ca ma simti atat de bine, lasa timpul sa ma devore(ze) numai pe mine;
tu ai fi o prada si un trofeu prea pretios si nemeritat pt cruzimea sa….
si da, tot asa…
ApreciazăApreciază