DE CE sau PENTRU CE

[ nota nu de subsol in pagina, ci pt a fi inteles textul in ideea pt care a fost scris : am in cerccat in gand sa repar o greseala, un fel de nedreptate facuta cuiva drag, fata de care cuvantul=sentiment ‘admiratie’ este neputicios; restul este scris lasand gandurile mele sa se aseze asa cum se pricep ele, bine, prost, cu greseli pe hartia virtuala, ca doar nu pot sa scriu ‘plasma’…. ] ; este, insa, ceea ce cred eu despre blog, in general, asa ca acum, chiar va trebui sa tac, sa iau o pauza, doar si in blogosfera tuna si fulgera, nu-i asa ?]

nu mai scriu des pe blog, dar scriu astfel, acum:

pentru ca nu reusesc sa imi fac suficient timp sa scriu, sa citesc sau sa comentez atat cast de mult as dori;
pentru ca astazi am suparat, fara sa vreau, pe cineva fata de care am o mare admiratie;
pentru ca eu nu cred ca blogul este ca o condica de prezenta, unii pot lipsi motivat sau nu;
pentru ca pentru mine nu conteaza prezenta mea in blogroll-ul cuiva; dar parerea celuilalt fata de mine, Da, conteaza!
pentru ca eu nu ced ca valoarea unui blog sau a unei postari consta sau se ‘masoara’ prin numarul de comentarii, dar cred in ideile exprimate, dupa priceperea sau bunavointa fiecaruia;
pentru ca eu nu inteleg sa iti alegi partenerii de comunicare pe blog dupa criterii de casta, dupa opinii sau orientari politice, dupa indeletniciri profesionale (pleonasm ? – scuze !);
pentru ca eu nu uit ca pe unii dintre cei cu care imi place sa cred ca mai comunic aici, pe bloguri, i-am cunoscut tot pe alte bloguri;
pentru ca nu obisnuiesc si nu am de gand sa scriu ‘la concurenta’ cu cineva – nu cred ca acesta este rostul scrierii si al comunicarii pe blog;
am deschis blogroll-ul, desi unele persoane se pot simti incomod prin prezenta lor in lista mea – este unul dintre motivele pentru care am ascuns-o!; daca este nevoie, o fac din nou!
pentru ca nu acesta este felul de a scrie – sper sa fie pentru ultima oara cand folosesc astfel de ‘argumente’ si astfel de ‘ton’ .

da, cred in puterea argumentului !!!

cu aceeasi consideratie, fata de toti

nu îmi place să scriu ‘remember’

astăzi mi-a fost greu şi să mă stăpînesc a scrie ceva pe blog, iar dacă o fac acum, o fac mai întîi de toate, pentru a rămîne ‘fidelă’ unor oameni rămaşi în memoria mea şi care m-au ajutat prin creaţiile lor să înţeleg lumea mai bine decît cred că aş fi reuşit/putut fără întîlnirea cu cele aflate prin şi împreună cu ei

Tabu

de Geo Dumitrescu

Uite, melcul tăcerii înaintează…
Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!).
O muscă (plictiseala?) se plimba pe tavan –
am mai vazut undeva noaptea asta trează…

Nu, somnul ar fi un criminal acum
în cântul ortodox din culmi de noapte;
inimile gândesc în şoapte
la raiurile de aur şi scrum.

Nimic mai inexistent decât un suflet…
Cand o să pot atinge cu mâna un gând
din cireada care-mi defilează în rând
în cadenţatul visului răsuflet ?…

Suntem trei – cu tăcerea… Cine oftează
visând pe-al nemuririi bolovan ?…
O muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan –
am mai văzut undeva noaptea asta trează…

Mai, 1940

şi
(mi-am amintit nu doar pentru că Festivalul de la Cannes este în plină dersfăşurare de forţe…)

dar mai ales pentru că…. şi el , acest omuleţ ne-a înlesnit drumul nostru înspre şi prin Europa

privirea mi se opreşte pe un almanah vechi de Cinema – nu, Monsieur Gabin, nu am uitat şi nu V-am uitat: adesea simt nvoia să mă plimb pe Cheiuri în ceaţă

–––––––-

deseară sper să reuşesc să fac rondul obişnuit; pîna atunci, Vă doresc o Duminică superbă