un zîmbet, atît

M-am lasat cu greu convinsa sa ajung pe wordpress, intr-o perioada destul de grea pentru mine.
Se spune ca blogul este (ca) un
fel de jurnal;
Eu am inceput sa scriu pentru ca uneori, chiar simt nevoia de a scrie, dar cum blogul este si un mijloc de comunicare, am reusit sa cunosc personae alaturi de care sau cu care m-am simtit si ma simt bine comunicand.
Si pentru ca nu am timp suficient sa ma ocup de blogul meu pentru a-i da o forma de care sa fiu eu insami multumita, am hotarat sa iau o pauza.
O precizare neccesara: cei care figurau pana astazi in blogroll-ul meu, nu sunt sterse, doar ca, din diverse motive, dupa caz, le-am trecut ca bloguri private.
Deocamdata, atat.
Pana voi reveni, Vab las un zambet

întrebare tîmp(it)ă

In timp ce incercam sa raspund comentariilor, ma gandeam ca s-ar putea sa mi se aminteasca orientarea de stanga, sau de centru-stanga, a Profesorului Ianosi, cand la noi, toata crema intelectual(it)a(tii) pare, mai mult de dreapta;
si pentru ca, acum, nu am alt argument la indemana, iar in aceste zile vad cum si cat pot filme revarsate peste tot, unele chiar f bune, intreb aidoma unui naiv:
dar ce, nu vedem deopotriva filme cu Mastroianni sau filme realizate de Zefirelli ? si nu mai dau alte exemple…

o zi buna, tuturor!