Aseară am primit in fel de comentariu scriare, la care , cu toată surprinderea –plăcută, de altfel- am încercat să raspund , dar date fiind condiţiile, greu de expilcat , în care încropeam un răspuns pentru un subiect la care eu nu mă prea pricep, am rămas şi eu ca şi persoana care mi-a trimis mesajul -comentariu destul de neîmpăcată;
Acum, am o clipă de linişte şi îmi amintesc ceva drag sufletului meu, care sper să placă
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan)
”am sa te-alcătui altfel, dar suflet iţi dau eu”-sonetul CCXXIX, cel închipuit de V VOICULESCU
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Superb… Chiar potrivit pentru această oră…
ApreciazăApreciază
@Cristian Lisandru : … ca de fiecare data, coarda potrivita a chitarei pentru versuri [acum, Fr G Lorca]
multumesc!
ApreciazăApreciază
Marea- mereu duios foshnitoare, simbol al nemarginirii- martor tacut al celor ce i-au incredintzat tainele..
ApreciazăApreciază
@Gina: ‘apa marilor straine pana’n sange o port eu…’
multumesc si tie !
si tutror, seara frumoasa! [ la noi tuna si fulgera… 😦 ]
ApreciazăApreciază
Sonoritatile marii aduse pe strune de chitara ne aduce pe valurile ei neobosite ecourile vacantelor trecute si incearca timid sa ne cheme din nou aproape de imparatia ei.
Multumesc ca ne-ai adus visul aproape!
ApreciazăApreciază
@pescarusul argintiu: nu eu am ‘adus’ visul putin mai aproape, ci harul lui Alifantis si versurile lui Fr G Lorca!
🙂
sa aveti cu totii o seara cat mai frumoasa!
ApreciazăApreciază
si eu
apa imi clateste tacerile
in iarna care vine
voi fugi la mare
in vara care trece
voi dezlega firele
voi
respira aerul
si albastrul
imi va acoperi inima
ApreciazăApreciază
@angela: iar mie imi sacopea (pr)intr-un val glasul, pentru al regsi in albastrul fiecarui anotimp
MULTUMESC!
[ voi incerca sa ‘ajung’ cat de repede pot 🙂 ]
ApreciazăApreciază