plecare

Am plecat să caut
mulţumesc tuturor celor care au fost îngăduitori şi răbdători cu mine,
celor care s-au străduit să-mi înţeleagă scrisul,
le mulţumesc celor care mă aşteaptă să revin,
celot care m-au încurajat, dar pe care i-am dezamăgit,

mulţumesc tutror!

pare ciudat, dar voi reveni aici – cînd o voi face – nu ştiu…- tocmai pentru a mă simţi bine

şi sper să Va regăsesc pe toţi cu bine

Anunțuri

mi s-a facut dor de Desnos

Le Dernier poème
par Robert Desnos

J’ai rêvé tellement fort de toi,
J’ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu’il ne me reste plus rien de toi.

ZENIN-6

Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres
D’être cent fois plus ombre que l’ombre
D’être l’ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.

( si o traducere la fel de frumoasa, poate chiar…….)

Ultimul poem

(in traducerea lui Virgil Carianopol )

Atat de mult eu te-am visat,

Atat am mers, atata am vorbit,

Atat de tare umbra ti-am iubit,

Incat nimic nu mi-a ramas din tine.

Eu voi ramane-o umbra printre umbre,

De-o suta de ori mai umbra decat umbra

Ratacitoare umbra ce-o sa vina,

Si-o sa revina-ntruna

In viata ta scaldata de lumina.”

temă (de casă) facută cu întîrziere

Daca ash fi fost…eram:

o luna a anului- august
o zi a saptamanii- vineri [ este singurul punct pe care il explic: cele mai frumoase, dar si cele mai cumplite intimplari din viata mea au avut loc vinerea, o zi a saptamanii in care spre nesansa altora, m-am nascut]
un numar-9
un animal marin- calut de mare
o directzie- inexistenta pe vreo harta
o virtute-rabdarea
o personalitate istorica – Ecaterina cea Mare a Rusiei
o planeta- Saturn
un lichid- suc de soc
o piatra- chihlimbar
o pasare- rindunica
o planta- brad
un tip de vreme- senin(a) si cald(a), la mare
un instrument muzical- flaut
o emotzie- satisfactie
un sunet- sunetul telefonului
un element- heliu
un cantec- Jean Michel Jarre – Equinoxe
un film- ‘Piesa neterminata pentru pianina mecanica’ [ N Mihalkov]
un serial de televiziune- Miracole [Incatessimo]
o carte-‘Cuore’
o materie de shcoala- chimia
un personaj de fictziune- Andromaque
un fel de mancare- snitel
un orash- Petrograd
un gust ciocilenta cu menta
o aroma- de brad
culoare- albastru inchus / bleumarin
material- borangic
cuvant- carte
parte a corpului- ochiii
expresie a fetzei- mirare
un personaj de desene animate- Donald&Co
o forma- elipsa
o mashina- Peugeot
o haina- deux-pieces de vara

[ eu as trimite leapsha unui ‘personaj’ f complex din blogroll-ul meu, dar nu indraznesc… ]

O vedere sau o fotografie, făcută cu mintea şi cu tastaura într-o zi de vară

[ nu a venit încă vara, însă prin unele locuri şi uneori e atît de cald, încît mi-am amintit de un text scris cu ceva timp în urmă; de ce îl postez ? poate pentru a-mi face ‚norma’ la postări pe perioada cît nu voi putea scrie 🙂 ]

Aşadar,
este vară, e Duminică, e cald, nu vreau să mă gândesc la formule, la conjugări, la destinul omenirii, îmi iau pătura si ies afară;
găsesc la câţiva zeci de metrii depărtare de bloc un petec de iarbă verde si un copac, cred că e un nuc [nu prea le am eu cu botanica si zoologia]
las corpul să se bucure de căldura soarelui si prin lentilele ochelarilor de soare , văd un balcon plin de ghivece cu muşcate si tuberoze, iar alături, unul cu rufe proaspat spălate ; întorc privirea şi mi se izbeşte de un colos de sticlă si beton [‘din locul din care-a fugit Dumnezeu’–GATA! este vacanţă, fără versuri!]; vis-a-vis de o terasă restaurant, alunecată până în stradă, încât a luat din trotuar şi din părculeţul de joacă pentru copii;
nu, nu îmi place cea ce văd; închid ochii, las mintea (sau gândul, nu mai ştiu, deh, căldura mare) să alunece pe străzile cu prea putini copaci, până ajunge într-un parc: o pereche de tineri se aleargă unul pe celălta pana se regăsec într-o îmbratişare sub un smoc de flori de câmp, în timp ce o pereche mai în vârstă îi priveşte cu o duioşie nostalgică;
în altă parte, un copil are un mână o sticlă cu apă obişnuită luată de la o cişmea găsită cu mare greutate si se uită cu tristeţe si poftă stăpânită la alţi copii care mănâncă îngheţată cu alune şi cu ciocolată si beau sucuri din cutii colorate mai frumos decât cartea sa de poveşti [ nu ştie, sărmanul, că apa sa este mai sănătoasă];
undeva, într-un râu, alţi copii se stropesc printre râsete unii pe alţii, în timp ce un altul, se aruncă de pe balconul casei direct în piscina din curtea aceleiaşi case, la intrarea căreia scrie ‘Domeniu Privat’;
un iacht luxos alunecă undeva, pe o mare, în timp ce un bărbat fumează liniştit, aşteptând ca un peşte să inghită nada din vârful undiţei sale;
pe o stradă, într-un talcioc improvizat , oamenii se ingesuie până la epuizare si brutalitate să cumpere vrute-şi-nevrute, nici chiar de ei ştiute, în timp ce pe partea cealaltă, în răcoarea unei biserici, o femeie se roagă pentru sănătatea copilului său;

[ oare de ce lăcaşul de cult este loc de refugiu şi pentru frig şi pentru căldură şi pentru orice fel de zbucium sufletesc?!?]

O plajă cu nisip auriu şi lume fel de fel, trupuri graţioase sau cu urma timpului sau a neglijenţei pe ele, iar undeva, pe un munte înalt, un bărbat tânăr nu ştie ce il copleseşte mai tare: satisfacţia de a fi ajuns acolo unde şi-a dorit, sau bucuria de a-şi fi salvat prietenul si tovarăşul de călătorie/aventură să nu alunce în prăpastie?
la marginea unei păduri,un grup de oraşeni se bucură de mirosul unui grătar si de gustul berii reci lângă un BMV (second-hand, e drept, dar maşină de lux, ce mai…), în timp ce pe versantul celălat un cosaş îşi orânduieşte merindele aduse de acasă: branză, slănină, pâine, fără grija colesterolului;

ZENIN-9 --Vara
într-un aeroport al unei metropole, excursionişti veseli şi grăbiţi, îşi supraveghează atent bagajele scumpe, iar înt-un alt colţ de lume, alţi oameni pleacă, doar Dumnezeu ştie unde vor junge, din calea puhoaielor dezlănţuite, cu ceea ce a încăput în bocceluţa de pe spate, din toată agoniseala de o viaţă;

undeva, un copil plânge că i s-a stricat jucăria, în timp ce pe un pat de spital, un copil, rănit de un obuz, nu are curajul să se întrebe dacă ai săi au scăpat sau dacă mai trăiesc;
într-un apartament, soţul îşi închide valiza pregătită tacticos pentru un concediu pe Riviera franceză, în timp ce soţia lasă deoparte gătitul si aprinzându-si o ţigară, se străduieşte să răsfoiască, cu un calm apparent, o revistă mondenă;
într-un laborator ultradotat, la NASA, se urmăresc imagini de pe Marte, iar intr-un loc, tot pe Pământ a căzut un asteroid;

Ce se intamplă cu filmul meu? Ceva nu mai merge bine; au trecut cele cinci minute ?
mijesc ochii şi văd o umbră– umbra unei siluete si aud un glas: hei, tu ce cauti aici?
Oare ce caut aici?- poate liniştea vacanţei si dorinţa de (re)găsi o lume sănătoasă, frumoasă, bună şi dreaptă.

Vară frumoasă tuturor!

\”a summer song\” by chad and Jeremy