plecare

Am plecat să caut
mulţumesc tuturor celor care au fost îngăduitori şi răbdători cu mine,
celor care s-au străduit să-mi înţeleagă scrisul,
le mulţumesc celor care mă aşteaptă să revin,
celot care m-au încurajat, dar pe care i-am dezamăgit,

mulţumesc tutror!

pare ciudat, dar voi reveni aici – cînd o voi face – nu ştiu…- tocmai pentru a mă simţi bine

şi sper să Va regăsesc pe toţi cu bine

mi s-a facut dor de Desnos

Le Dernier poème
par Robert Desnos

J’ai rêvé tellement fort de toi,
J’ai tellement marché, tellement parlé,
Tellement aimé ton ombre,
Qu’il ne me reste plus rien de toi.

ZENIN-6

Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres
D’être cent fois plus ombre que l’ombre
D’être l’ombre qui viendra et reviendra
dans ta vie ensoleillée.

( si o traducere la fel de frumoasa, poate chiar…….)

Ultimul poem

(in traducerea lui Virgil Carianopol )

Atat de mult eu te-am visat,

Atat am mers, atata am vorbit,

Atat de tare umbra ti-am iubit,

Incat nimic nu mi-a ramas din tine.

Eu voi ramane-o umbra printre umbre,

De-o suta de ori mai umbra decat umbra

Ratacitoare umbra ce-o sa vina,

Si-o sa revina-ntruna

In viata ta scaldata de lumina.”

temă (de casă) facută cu întîrziere

Daca ash fi fost…eram:

o luna a anului- august
o zi a saptamanii- vineri [ este singurul punct pe care il explic: cele mai frumoase, dar si cele mai cumplite intimplari din viata mea au avut loc vinerea, o zi a saptamanii in care spre nesansa altora, m-am nascut]
un numar-9
un animal marin- calut de mare
o directzie- inexistenta pe vreo harta
o virtute-rabdarea
o personalitate istorica – Ecaterina cea Mare a Rusiei
o planeta- Saturn
un lichid- suc de soc
o piatra- chihlimbar
o pasare- rindunica
o planta- brad
un tip de vreme- senin(a) si cald(a), la mare
un instrument muzical- flaut
o emotzie- satisfactie
un sunet- sunetul telefonului
un element- heliu
un cantec- Jean Michel Jarre – Equinoxe
un film- ‘Piesa neterminata pentru pianina mecanica’ [ N Mihalkov]
un serial de televiziune- Miracole [Incatessimo]
o carte-‘Cuore’
o materie de shcoala- chimia
un personaj de fictziune- Andromaque
un fel de mancare- snitel
un orash- Petrograd
un gust ciocilenta cu menta
o aroma- de brad
culoare- albastru inchus / bleumarin
material- borangic
cuvant- carte
parte a corpului- ochiii
expresie a fetzei- mirare
un personaj de desene animate- Donald&Co
o forma- elipsa
o mashina- Peugeot
o haina- deux-pieces de vara

[ eu as trimite leapsha unui ‘personaj’ f complex din blogroll-ul meu, dar nu indraznesc… ]

O vedere sau o fotografie, făcută cu mintea şi cu tastaura într-o zi de vară

[ nu a venit încă vara, însă prin unele locuri şi uneori e atît de cald, încît mi-am amintit de un text scris cu ceva timp în urmă; de ce îl postez ? poate pentru a-mi face ‚norma’ la postări pe perioada cît nu voi putea scrie 🙂 ]

Aşadar,
este vară, e Duminică, e cald, nu vreau să mă gândesc la formule, la conjugări, la destinul omenirii, îmi iau pătura si ies afară;
găsesc la câţiva zeci de metrii depărtare de bloc un petec de iarbă verde si un copac, cred că e un nuc [nu prea le am eu cu botanica si zoologia]
las corpul să se bucure de căldura soarelui si prin lentilele ochelarilor de soare , văd un balcon plin de ghivece cu muşcate si tuberoze, iar alături, unul cu rufe proaspat spălate ; întorc privirea şi mi se izbeşte de un colos de sticlă si beton [‘din locul din care-a fugit Dumnezeu’–GATA! este vacanţă, fără versuri!]; vis-a-vis de o terasă restaurant, alunecată până în stradă, încât a luat din trotuar şi din părculeţul de joacă pentru copii;
nu, nu îmi place cea ce văd; închid ochii, las mintea (sau gândul, nu mai ştiu, deh, căldura mare) să alunece pe străzile cu prea putini copaci, până ajunge într-un parc: o pereche de tineri se aleargă unul pe celălta pana se regăsec într-o îmbratişare sub un smoc de flori de câmp, în timp ce o pereche mai în vârstă îi priveşte cu o duioşie nostalgică;
în altă parte, un copil are un mână o sticlă cu apă obişnuită luată de la o cişmea găsită cu mare greutate si se uită cu tristeţe si poftă stăpânită la alţi copii care mănâncă îngheţată cu alune şi cu ciocolată si beau sucuri din cutii colorate mai frumos decât cartea sa de poveşti [ nu ştie, sărmanul, că apa sa este mai sănătoasă];
undeva, într-un râu, alţi copii se stropesc printre râsete unii pe alţii, în timp ce un altul, se aruncă de pe balconul casei direct în piscina din curtea aceleiaşi case, la intrarea căreia scrie ‘Domeniu Privat’;
un iacht luxos alunecă undeva, pe o mare, în timp ce un bărbat fumează liniştit, aşteptând ca un peşte să inghită nada din vârful undiţei sale;
pe o stradă, într-un talcioc improvizat , oamenii se ingesuie până la epuizare si brutalitate să cumpere vrute-şi-nevrute, nici chiar de ei ştiute, în timp ce pe partea cealaltă, în răcoarea unei biserici, o femeie se roagă pentru sănătatea copilului său;

[ oare de ce lăcaşul de cult este loc de refugiu şi pentru frig şi pentru căldură şi pentru orice fel de zbucium sufletesc?!?]

O plajă cu nisip auriu şi lume fel de fel, trupuri graţioase sau cu urma timpului sau a neglijenţei pe ele, iar undeva, pe un munte înalt, un bărbat tânăr nu ştie ce il copleseşte mai tare: satisfacţia de a fi ajuns acolo unde şi-a dorit, sau bucuria de a-şi fi salvat prietenul si tovarăşul de călătorie/aventură să nu alunce în prăpastie?
la marginea unei păduri,un grup de oraşeni se bucură de mirosul unui grătar si de gustul berii reci lângă un BMV (second-hand, e drept, dar maşină de lux, ce mai…), în timp ce pe versantul celălat un cosaş îşi orânduieşte merindele aduse de acasă: branză, slănină, pâine, fără grija colesterolului;

ZENIN-9 --Vara
într-un aeroport al unei metropole, excursionişti veseli şi grăbiţi, îşi supraveghează atent bagajele scumpe, iar înt-un alt colţ de lume, alţi oameni pleacă, doar Dumnezeu ştie unde vor junge, din calea puhoaielor dezlănţuite, cu ceea ce a încăput în bocceluţa de pe spate, din toată agoniseala de o viaţă;

undeva, un copil plânge că i s-a stricat jucăria, în timp ce pe un pat de spital, un copil, rănit de un obuz, nu are curajul să se întrebe dacă ai săi au scăpat sau dacă mai trăiesc;
într-un apartament, soţul îşi închide valiza pregătită tacticos pentru un concediu pe Riviera franceză, în timp ce soţia lasă deoparte gătitul si aprinzându-si o ţigară, se străduieşte să răsfoiască, cu un calm apparent, o revistă mondenă;
într-un laborator ultradotat, la NASA, se urmăresc imagini de pe Marte, iar intr-un loc, tot pe Pământ a căzut un asteroid;

Ce se intamplă cu filmul meu? Ceva nu mai merge bine; au trecut cele cinci minute ?
mijesc ochii şi văd o umbră– umbra unei siluete si aud un glas: hei, tu ce cauti aici?
Oare ce caut aici?- poate liniştea vacanţei si dorinţa de (re)găsi o lume sănătoasă, frumoasă, bună şi dreaptă.

Vară frumoasă tuturor!

\”a summer song\” by chad and Jeremy

rînduri (ne)aruncate

Change Se întîmplă adesea ca cineva, (altcineva), să redea sau să exprime mai bine starea noastră de spirit, situaţiile sau experienţele, uneori;
Eu m-am regăsit destul de bine, chiar prea bine. în rîndurile scrise de Cristian Ghinea într-un articol (Povestea cărţilor mele triste) din Dilema Veche, Anul VI, nr.275 – 14 mai 2009

‘Nu e vina lor, ci a mea. Prea multe e-mail-uri, prea multe joburi, prea multe ‘Nu e vina lor, ci a mea. Prea ziare, prea mult Internet. E vina mea că nu am răbdare cu ele. Se adună pe noptieră şi nu am curaj să le mut definitiv în bibliotecă, mi-e frică să nu îmi fi scăpat ceva, să nu le nedreptăţesc. Sînt cărţile mele triste, cele pe care le-am început, care mi-au zis ceva, dar nu am putut să le termin.’

La mine sentimentul de vinovăţie este şi mai mare: nu doar teancul de dosare si hîrtii separate şi împrăştiate, sau grămada de cărţi cumpărate cu renunţarea la altă bucurie, nu doar filmele nevăzute sau despre care am aflat doar de pe postere, nu regretul aproape suferind că nu am sufficient timp pentru net, blog, blogosferă, bloguială sau bloggăreală –nu ştiu cum e correct  – dar şi avertismentele tot mai serioase ale unor treburi, mai mult sau mai puţin cotidiene, care se vor cît mai urgent rezolvate.
Cînd şi cum, nu ştiu !

Nu ştiu , nu mă pot hotărî ce să fac sau cu ce să încep:
Să îmi transform casa sau trupul în şantier. Casa aşteaptă cam de mult , cuminte şi răbdătoare să i se acorde ceva mai multă atenţie, să fie puţin ‘cosmetizatăî; trupul ştie că mai devreme sau mai tîrziu va ajunge tot un fel de şantier pe o masă de disecţie a unor studenţi, pentru că nu suportă focul unei incinerări şi nici gîndul de a fi acoperit bine cu pămînt, deoarece nu este delic convins că de acolo a apărut şi astfel nu se considerăingrat.
Cred că déjà m-am hotărit, am ales ( tot e vremea alegerilor si de ales, că de cules, am cules şi cam fără spor)
Aşadar, am ales să îmi transform casa; în ce anume ? – tot într-un fel de casă, sper, dar cel putin să las ceva curat, dacă greşelile mari din viaţa asta ce seamănă mai mult a surogat de viaţă, nu le mai pot repara.
Sper că mi se va ierta postarea în lanţ pe ziua de astăzi, dar, oricum, o perioada va trebui să mă mulţumesc cu in colţ(işor) unde să pot să citesc blogurile altora, ştiuţi/ cunoscuţi sau nu
Poate voi avrea timp şi stare neceesară pentru unele lucruri/ teme amînate, cum ar fi : leapşa de la Gina, sau găndurile mele ( mă rog, ceea ce cred eu despre….) despre bine, frumos şi urît, valoare ( în artă) sau kitsch, morală şi moravuri în politica dîmboviţeană, sau alte aberaţii.

Si aş vrea să nu Vă miraţi dacă, totuşi voi mai scrie pe blog pînă voi ajunge pe un alt fel de divan decît cel al unui psiholog, pentru care, oricum, acum nu am bani. 🙂
Mendelssohn violin concerto in E Minor

Calculatorul si Visul

[randuri scrise in graba pt a acoperi postarea anterioara]

Aseara, la Tema de Vineri, pe TVR Cultural, am avut parte de un regal K Kieslowski, ‘prezentat’ de catre un cineast fata de care am avut mereu admiratie si un respect aparte – Laurentiu Damian.
Despre emisiune, cu o asemenea ‘tema’, nu cred ca se cuvine sa ma incumet a vorbi eu prea multe; documentarul din cea de-a doua parte a emisiunii, excellent realizat, m-a cam lasat… in alta lume…
Inevitabil, s-a ajuns sa se vorbeasca si despre acel Decalog, tulburator, ravasitor, incitant, oricum, terifiant pentru mine [scuze celor care nu sunt de accord cu fortarea notei!…]

L Daman a evocat, printre altele, citeva secvente din episodul care aminteste sau care se inspira din prima porunca ‘sa nu iti faci chip cioplit, ca sa i te inchini lui’; si era acolo ceva de care eu nu imi aminteam prea bine sau nu am realizat la nici o re-re-re-vizionare a serialului, aceast…’cheie’ sau sa scriu …’mesaj’…?!?

Intr-un apartament de bloc, in care aproape totul este controlat, dirijat de la sau prin intermediul unui calculator care este, de fapt, strabunicul PC-urilor de azi, se poarta un dialog intre un copil si matusa sa:
– Ce faci acum ?
– Vreau sa vad ce face mama.
– Si cum afli ?
– Uite, intreb comuterul
– Si ce iti spune?
– Ca doarme
– Si ce viseaza?
– Asteapta sa il intreb. Spune ca nu viseaza nimic.
– Cum sa nu viseze nimic?
– Nu, nu viseaza nimmic
– Ba da, te viseaza pe tine.
– Da? Poate ai dreptate. Trebuie sa il reprogramez cu tata.

Poate eu nu am redat intocmai , foarte fidel, replicile, insa ideea ma va urmari multa vreme:
Calculatorul se vede nepuntincios in fata visului….
Si o alta intrebare obsedanta pt mine:
Oare cum ar realiza acum, sub dominatia Internetului. Kieslowski, acest episod, sau aceasta parabola ???????

Voiam sa scriu despe altceva, despre nesansa de a vedea un spectacle de la inceput si puterea artei adevarate de transmite ceea ce vrea si ceea ce trebuie si cum trebuie inteles, chiar si in aceste conditii.
Dar poate voi avea candva timp mai mult

Mai tarziu, fac rondul, nu va scriu noapte buna! 🙂

cînd Sisif încerca să se joace cu şi prin cuvinte…

scriam mai devreme ca incerc sa repar ceva; pentru a face trimiterea directa la bolgul de pe blogspot, unde sunt textele respective, nu am timpul necesar acum;
citiva le-au vazut, deja;
n apect vreau sa fie limpede: nu am vrut si nu vreau sa ‘pacalesc’ pe nimeni; as fi putut sa las astfel cum era si sa nu incerc o senzatie de jenă si nu doar atat , cu acele …’incercari’ mult prea personale;
dar deja nu ma simteam bine fata de cei care le-au vazut deja;
si nu incerc acum ma jutific in nici un fel, fata de nimeni, pentru ca nu cred ca am de ce si pentru ce!
le-am adus aici, pentru a-i fi mai usor lui Sisif sa se mai joace, din cand ind, intelegand ca truda sa cea de toate zilele va fi mai putin chinuitoare astfel decat era in umbra unui alt nume ;
si pt a inlatura orice echvoc, iata link-ul spre blogul respectiv:
http://madgie-blogsimplu.blogspot.com/

[ voiscrie in curand asa cum ma stiti ]

ornic

Auzi batranul ceas din vechiul turn?

nu clipele se scurg fara a le contoriza El sau (alt)Cineva;

sunt celulele mele transparente spre tacerile tale.

Nu fa pacatul de a sufla in Lumanare !

esec

in noaptea aceasta urmaresc o corida

printre stanci ascutite

toreador si taur esti

in aceeasi moarte

pe pietre curge sangele meu

tu mereu castigi

contraste

mi-ai spus sa plec

si am ramas

mi-ai spus sa tac

si am cantat

mi-ai spus sa cad

si am dansat

mi-ai spus sa rad

si-am lacrimat

mi-ai spus sa mor

si te-am iubit