in fiecare an, Gala Premiilor Uniter ne ofera un prilej de bucurie, de sarbatoare a sufletului.
poate ca cei norocosi, care vor avea sansa sa se afle maine seara nu in Sala Teatrului National, ci intr-un studio al Televiziunii Romane (deh, criza…), ne voir impartasi si noua, celorlalti, ceea ce nu se vede pe ecran.
eu pastrez nu doar pe banda video, dar mai ales in arhiva din suflet, intr-un sertaras aparte, editiile din anii 1994 si 1995…..
Nu am reusit sa aflu inca daca viata se transforma sau se transmuta in blogosfera, ori blogosfera este o prelungire a vietii.
Stiu doar ca exista o nevoie de virtual.
Si cum eu nu am fraza ‘elaborata’, cizelata, neavind, din pacate, obisnuinta sau obiceiul de a gandi indelung vorba scrisa inainte de a o aseza pe hartia reala sau virtuala, scriu in felul meu, prozaic, doar atat:
Exista dintotdeauna o nevoie si o dorinta de a depasi limitele si granitele cunoscute si ne ajungem, din diverse motive, in ceeea ce se numeste Spatiul Virtual; uneori ma intreb daca cei care intretin si sporesc darurile si surprizele –eu, personal, nu as folosi cuvatul ‘bogatie’- de aici, se simt oarecum Creatori , pastrind, desigur, proportiile cuvenite fata de marele si unicul Creator.
Partea sau petecul pe care si-l alege fiecare din generosul spatiu este ‘aranjat’ asemenea unei case, dupa placerea si obiceiurile celui caruia ii apertine: aici isi aduce partea de suflet sau sufletul intreg – fiecare dupa cum crede, simte si poate- aici isi exprima gandurile, aici isi sopteste alintul sau isi striga durerea sau neputiinta, aici isi deschide ferestrele si usa si isi intalneste prietenii stiuti, dar si neprietenii, ii primeste bucuros pe altii la o cescuta de litere si nu mai stie daca acest loc este refugiu sau loc de intalniri cu preocuparile, nazuintele, patimile si ignorant celorlati, pana atunci stiuti sau nu.
Despre dependentaa dobandita fata de blogosfera, cu diversele sale forme patologice, cum ar fi comunicarea mediata de calculator, flexibilitatea identitatii, ori perceptia alterata, nu indraznesc sa imi exprim eu parerea, o fac mult mai bine specialistii in sociologie, psihologie si psihanaliza.
Eu stiu ca pentru mine din loc de refugiu, a devenit cum un loc inde ma simt bine, unde am intalnit, ca si in viata ‘reala’ gasesc de toate – poezie, muzica, probleme sociale, polemici politice, calmate repede daca privesti in alta parte, de frumusete in toate formele , de la flori, pana la imaginea unor cladiri sau a unor chipuri.
Si pentru ca eu am simtit atingerea ca o amenintare a lamei a acelei ghilotine a sufletului, pot sa scriu fara teama:
Aici, in virtual, se poate iubi foarte frumos Sufletul.
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 