ne revedem după Sărbători mai veseli şi mai buni

Mîine seară e joi; urcăm cu gîndul pe Dealul măslinilor, stăm la masa aceea lungă a unei cine de taină, iar paşii ne duc la Biserică pentru Denii.
Vineri, în urma unei Judecăţi nedrepte, ale cărei reguli nu s-au schimbat prea mult nici pînă în aceste vremuri, be ridicam Crucea şi o purtăm fiecare cum poate. Si putem, cel puţin în gînd !!! . Tot pe jos ajungem la Biserică, unde, anul acesta noi, românii trecem pe sub masa acoperită cu flori mai îndureraţi şi mai împovăraţi. Şi cum încă mai ştim ca cel puţin o dată pe an să aşteptăm în smerenie şi bună-cuviinţă, ne rostuim în tăcere pînă in acea Noapte dintre nopti, cînd Poarta se va deschide, Lumina se va aprinde, pentru a putea să luăm fiecare lumină din lumină si să rostim cu bucurie şi sufletul împăcat şi curat ’ Hristos a înviat !’

Salvador Dali - "Crucificare" (Corpus Hypercubus) - pictura realizata in anul 1954

Să Vă bucuraţi de Lumina adevărată a Sărbătorii !

10 răspunsuri la „ne revedem după Sărbători mai veseli şi mai buni

  1. Ana Maria, cu smerenie, buna-cuviinta, dar si cu multa caldura sufleteasca, iti doresc sa-ti pastrezi inima deschisa la fel de frumos si de luminos, spre cultivarea unei stari de spirit curate si inalte!
    Bucurie, armonie si tarie!
    Paste fericit!

    Apreciază

  2. @Gina, @Pescarusul argintiu, @alexdrum, @Tavi, @Vsorin, @rockerdiliu : Va multumesc – desi in mare graba- tuturor pt gandurile frumoase, iar eu va reintorc gandul-dorinta de mai bine cu recunostiinta si cu foarte mult drag; sunt unii foarte dragi sufletului meu pe la care nu am reusit sa trec, dar nu i-am uitat! ne revedem si ne vom regasi cu bine 🙂

    Apreciază

  3. Hristos a înviat!

    si am sa-ti las citeva vorbe, din autorul preferat de mine in aceasta saptamâna.

    „Atunci un preot batrân spuse: „Vorbeste-ne despre religie.”
    Iar el zise:
    – Dar, oare, am vorbit altceva pâna cum?
    Religia nu-i orice act sau orice reflectie;
    Si ceea ce nu-i nici act, nici refletie, e doar uimire si supriza mereu nascându-se in suflet, chiar când mâinile taie piatra sau mestesugaresc la razboiul de tesut!
    Cine ar putea desparti credinta de faptele sale, ori credinta de obligatiile zilnice?
    Si cine ar putea sa-si aseze in fata orele vietii si sa spuna: Acestea-s pentru creatorul, iar acestea pentru mine insumi; acestea sunt pentru sufletu-mi, iar acestea pentru trupul meu?
    Toate orele voastre aripi va sunt si bat taind spatiul de la un eu la altul.”

    Kahlil Gibran

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s