explicaţii necesare, cred, … iar apoi, revenire la scrierea obişnuită

Scriu in primul rand din placere, dar si din nevoia de a scrie. Nu cred ca am talent, insa nici nu cred ca scriu prost. Incerc sa respect cuvantul scris si putrea sa de a schimba situatii si constiinte. Nu agreez limbajul dur sau cel frust, dar nici nu le condamn pana la a dori a fi desfiintate. Am mai scris ca nu imi ‘scot sufletul pe taraba’ si ca nu imi voi mai expune trairile in mod direct, lezand, fara sa vreau, alte personae. Nu stiu sa scriu versuri, de fiecare data cand postez sau reproduc scrisul cuiva, am grija sa precizez sursa; se mai intampla sa ma joc si eu in cuvinte, sa scriu rime stangage; nu promit ca nu o voi mai face – adica sa scriu despre mine insami – dar o voi face cu masura si bun simt, cel putin asa vreau.
Celor care trec intamplator sau nu, peste sau se vor opri pe blogul meu, vor spune, desigur ca este un amalgam, ca este greu de definit sau de inteles ceva, cu atat mai putin ceeea ce vreau: sunt aici si incercari de a scrie despre lucruri si teme serioase, dar si prea multa poezie si muzica, alaturi de impresii personale despre ceea ce se intampla in lumea in care traiesc. Dar viata, oare, cum e?
Si menirea unui blog care este ?

Eu atat stiu in mod sigur si foarte sincer: ca ma simt bine comunicand cu oamenii de aici si carora le multumesc cu respect si recunostiinta.
–––-
Asadar, revin si incerc sa scriu din nou, marturisind ca in acele zile textele vor aveea o tenta mai personala, chiar daca se va simti mai mult sau mai putin…
umbre si...
Întrebare
de Radu Gyr
Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…
Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Vangelis – Alpha

Anunțuri

8 răspunsuri la „explicaţii necesare, cred, … iar apoi, revenire la scrierea obişnuită

  1. @Tavi: tocmaii ma pregateam sa inchid, cand, dupa o zi grea pentru mine, m-ai facut sa zambesc; nu sunt geniala, Tavi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! cum poti sa spui asa ceva?!!!!!!!!!!!!?!!?!! da, imi place mult intreaga poeziae scrisa de Radu Gyr 🙂 🙂 Buna dimineata!
    [ ne revedem astazi pe site ]

  2. Si mie imi place mult poezia scrisa in conditiile vitrege ale detentiei de Radu Gyr!
    Eu consider ca nu e cazul sa te justifici sau sa argumentezi nimic, draga Ana Maria, in legatura cu specificul temelor alese pe blog.
    Este oglinda ta personala, cu ganduri, emotii, stari, visari, toate UNICE!
    Ca se intampla sa mai interferam si noi, o parte din oaspetii tai, cu nuantele pictate de tine, e extrem de firesc.
    Scrie netulburata in continuare, selectia se face din mers, iar „dragoste cu sila nu se poate”.
    Multa lumina sufleteasca si spor duhovnicesc in Saptamana Mare!

  3. Buna dimineata, Ana!
    Tu spui lucrurilor pe nume, fara sa le definesti.Este firesc totul; chiar si incertitudinile, daca pot zice asa.
    Ai un fel deschis si sincer de a te privi prin niste ochi- sa le zicem universali,incat si lucrurile, pe care in alte imprejurari le-am percepe agrasive, devin acceptabile.
    Este, cred, o filozofie a impacarii , la care tanjim , adesea.Unii o gasesc , altii nu.
    O zi senina, cat sufletul tau!

  4. @pescarusul argintiu:multumesc pt cuvintele frumoase; o parte din cele scrise mai sus se voiau un raspuns civilizat la unele mesaje trimise ca spam, cand, intr-o postare am indraznit sa imi exprim dezacordul cu optiunile unei persoane pe care, de altfel, o (il) respect;
    @Gina: din nou coplesitoare cuvintele tale; din toata frumusetea lor, aleg cu acea nevoie de impacare; multumesc!
    @geocer: bucuria de a regasi un bun prieten in orice colt al acestui spatiu fara de nesatiu este de fiecare data tonica; si tie iti multumesc inca o data si aici 🙂

  5. Pe vremuri se scriau scrisori Ana. Le parfumau, le dadeau o forma interesanta, personala. Erau lucrate, cu minuta, cu penita. Acum ne multumum cu a privi si a transminte atingind patratele tastelor. E bine si asa. Comunicare sa fie…
    se zice ca traim in secolul exploziei comunicatiilor. Si chiar cred ca asa este.

    Vai, superba poezia :-). Merci

  6. @manin: 🙂 scuze pt intarziere , dar am o per f … incalcita… ; as vreasa aputem primi si noi astfel de scrisori ; tu le poti face pe ecram, pt ca stiu ca ai taslent; mai greu va fi cu parfumul 🙂
    ma bucur ca ti-a placut..
    trec pe la tune olecutza ma tziu, bine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s