fără titlu

Astazi ar trebui sa nu scriu nimic. Si poate intreaga saptamana.
Este o saptamana cu diferite semnificatii: pentru unii e Saptamana Luminata, in timp ce pentru altii este Saptamana Patimilor, iar pentru cei care sunt de alta religie, dar cred in Divinitate, orice nume sau forma ar avea aceasta, fiecare zi si saptamana are/au o semnificatie aparte.
Eu as fi vrut, da, folosesc optativul la timpul trecut!, as fi vrut, asadar, sa fim mai putin ingrijorati de ziua de maine, sa alergam mai putin prin piete si magazine si sa cautam mai mult linistea unei biserici;
As fi vrut sa fim cu totii mai sinceri, cel putin noi, oamenii simpli, cu cei care pretind ca au menirea de a conduce destinul tarii, este mai greu, as fi vrut sa nu se mai joace nimeni cu sufletele noastre si nici cu durerea altora, as fi vrut sa … as fi vrut…
As fi vrut sa nu ma tem ca hartia de scris va fi atinsa de criza si as vrea sa cred ca virtualul nu va suferi din aceasta cauza; mi se va aminti de taxe, facturi, hackeri si despre altele…
As vrea sa nu ma tem pentru ceea ce scriu aici in acest spatiu al ‘blogosferei’ si sa ii asigur pe unii ca nu scriu dintr-un sentiment de frustrare.
Dar déjà incep sa scriu din nou aberatii si nu vreau.
Astazi am regasit aceast poezie…. Si poate nu intamplator….
Serghei Esenin – Nu Regret, Nu Ma Jelesc, Nu Strig
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.

explicaţii necesare, cred, … iar apoi, revenire la scrierea obişnuită

Scriu in primul rand din placere, dar si din nevoia de a scrie. Nu cred ca am talent, insa nici nu cred ca scriu prost. Incerc sa respect cuvantul scris si putrea sa de a schimba situatii si constiinte. Nu agreez limbajul dur sau cel frust, dar nici nu le condamn pana la a dori a fi desfiintate. Am mai scris ca nu imi ‘scot sufletul pe taraba’ si ca nu imi voi mai expune trairile in mod direct, lezand, fara sa vreau, alte personae. Nu stiu sa scriu versuri, de fiecare data cand postez sau reproduc scrisul cuiva, am grija sa precizez sursa; se mai intampla sa ma joc si eu in cuvinte, sa scriu rime stangage; nu promit ca nu o voi mai face – adica sa scriu despre mine insami – dar o voi face cu masura si bun simt, cel putin asa vreau.
Celor care trec intamplator sau nu, peste sau se vor opri pe blogul meu, vor spune, desigur ca este un amalgam, ca este greu de definit sau de inteles ceva, cu atat mai putin ceeea ce vreau: sunt aici si incercari de a scrie despre lucruri si teme serioase, dar si prea multa poezie si muzica, alaturi de impresii personale despre ceea ce se intampla in lumea in care traiesc. Dar viata, oare, cum e?
Si menirea unui blog care este ?

Eu atat stiu in mod sigur si foarte sincer: ca ma simt bine comunicand cu oamenii de aici si carora le multumesc cu respect si recunostiinta.
–––-
Asadar, revin si incerc sa scriu din nou, marturisind ca in acele zile textele vor aveea o tenta mai personala, chiar daca se va simti mai mult sau mai putin…

Întrebare
de Radu Gyr
Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…
Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Vangelis – Alpha