eu, sisi(f) mă voi întoarce curînd

Adagio- Habibi- My Love-Majida el Roumi (arabic with english subtitles)

do men ever hate the things they love?
yes, I’m foolish;
S.O.S !!!

sacrificiu

Anunțuri

9 răspunsuri la „eu, sisi(f) mă voi întoarce curînd

  1. ana
    mantuirea exista; dincolo de sacrificiu, de acceptarea si invingerea lui acolo e calea spre mantuire
    men hate a lot men love a lot
    dincolo de asta barbatul oscileaza in functie de starea de spirit astazi te iubeste la nebunie maine te uraste de moarte si poimaine iar te iubeste, ura de fapt e o forma de a-si arata revolta si de a atrage atentia atunci cand nu mai pot s-o faca cu dragoste

  2. O veshnica pendulare intre Da si Nu, intre a crede si a respinge; noi insine suntem un amestec de alb si negru; eu asa ma simt; si asa cred ca este totul!

  3. Ana
    nu uita ca in numele tau deja este sacrificiu. deja ai un anumit drum de urmat.
    cineva m-a invatat asta:
    Capitolul 13
    1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
    2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
    3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
    4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
    5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
    6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
    7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
    8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
    9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
    10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
    11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
    12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
    13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

    si poate suna in orice limba vrei.
    si poate sa nu iti fie alaturi niciodata. stiu ca e greu. cat de bine stiu.
    dar iubesti. si asta e cel mai important 🙂

  4. Pingback: Metatext bricolat din blogotecă « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  5. gala: desi nu cred ca am vocatia sacrificiului, pe mine ma

    coplesete ideea si putera sa si am un respect nemasurat

    pentru cei capabili de asa ceva; totusi, eu nu cred ca acolo unde este dragoste, este loc si pentru ura; de fapt pana nu demult eram coninsa de asta, acum ma intreb care dintre ele e o alta forma de manifestare a celeilalte sau umbra acesteia…;
    se cuvine, cred, o precizare: mie mi-au mult placut cele 9 fotografii in alb si negru, nu mi-a placut povestea mea!!!

    🙂

    @ Gina: suspendata intre DA si NU, intre alb si negru,

    uneori reusesc sa dinting doar pentru o clipa nuantele; in

    rest, e asa precum spui– o vesnica pendulare…

    @angela: cred ca, recitind de atatea ori, am reust sa invat

    ‘ pe de rost’ Capitolul; si poate ca nu intamplator in

    aceste zile, incer sa iti raspund ajutandu-ma tot de

    Cuvintele Sf Petru, dar cu aproximatie, insa eu cred in

    adevarul lor :
    ‘multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, căci întru

    El m-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi

    în toată cunoştinţa’ … eu nu voi reusis a iti raspund

    niciodata asa cum as vrea; si ditre cele trei, ingaduie-mi

    acum, sa aleg Credinta fara de care mi-ar fi greu sa

    rezist, Nadejdea de care am atata nevoie si Dragostea pentru Voi;

    multumesc!
    @Tavi: pt a-ti raspunde,ar trebui sa ma repet; acum, iti

    multumesc pt gand si iti trimit o schita de 🙂

    @Flavius: in astfel de vremuri, privind in urma, ne dam

    seama cat de insignigfianti devenim noi insine din cauza

    unor astfel de ganduri-probleme; multumesc pt cele scrise

    si nu numai….

    ––––––

    sper sa revin cu ‘norma intreaga’ pe aici; dar voi reveni

    mai cumintica si cu orgliul mai bine strunit; uneori si

    incisivii bolii te invata cate ceva… 🙂 Pe curand!

  6. Ai pus o intrebare cu doua raspunsuri, pe doua dealuri. Ma uit in stanga si-n dreapta, si iarasi pendulez intre unul si altul. Voi avea soarta magarului lui Buridan, voi muri nehotarat?

    • @Paul: ma trimti cu 7 secole in urma, in timp 🙂

      acum, eu ma simt pusa in fata unei dileme:
      ce anume din postare ti se pare a fi paiele sau / si finul intre care btrebuie sa aleaga acel cal?
      despre sacrificiu am mai pomenit, cit despre obisnuinta…
      sa ma gindesc la ea ca acea ‘adecvare’ prin care Buridan cauta sa ajunga la adevar? dar parca sfirseste prin a ajunge la paradox….
      despre acesta – cum e el viciu si virtute/finete (a gindirii) am invatat de la E Simion, care spunea ca nu trebuie intirziat in paradox 🙂

      ddar ca sa nu mai fii nedumerit iti reamintesc cele ce am redescoperit eu in pauza de bloggerit, in acele zile :

      ‘intrebărilor care nu dau singure răspuns nu li se va da răspuns niciodata vreun raspuns’…
      🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s