Tao-Te-Ching, în versiune personala

cărare

cărare


noruega_en_invierno-cararesau aceasta

… sau o alta?….

Calea (Tao) care poate fi numită nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii nu poate fi numele veşnic.
Fără nume este esenţa Cerului şi a Pămîntului.
Dînd Căii un nume este ceea ce creează toate lucrurile.
Cine n-are dorinţe vede esenţa lucrurilor.
Cine are dorinţe vede doar manifestarea lor.
Amîndouă aspecte au aceeaşi sursă,
Dar devin diferite atunci cînd sunt percepute.
Asemănarea lor este în profunzimea profunzimilor
Unde este poarta prin care totul ia fiinţă.
Calea (Tao) care poate fi numită
nu este Calea Veşnică
Numele care poate fi dat Căii
nu poate fi numele etern / veşnic.

Calea este atît cu nume, cît şi fără nume
(atît numită, cît şi nenumită)
––––––––––––

pentru a evita eventuale semne de
întrebare, menţionez:
traducerea în versiune personală a Versetului din Tao-te-ching a fost „postată” mai demult ca un comentariu; acesta nemaiexistînd şi reamintind-mi-l, mi-a apărut, în aceste zile ca o parte din vîrful unei ancore.

printre obstacole, am revenit…

saint-exupery2
Printre obstacole, dar nu ocolindu-le, am revenit in universul blogosferei, vorba amicilor mei.
Dupa cum observi, Lumsa, nu am disparut compet, [inca !], desi acum fac efort sa scriu;
Cei care mi-au devenit oarecum (aici a nu se intelge exact, va rog!) familiari, prin lectura aproape zilnica, sa stiti ca mie mi-ati lipsit;
Obstacole au fost si nu putine si cam de prea multe feluri, cel mai greu si mai ingrat dintre ele, fiind boala, care inca persista; iar de data aceasta nu sunt sigura care este mai puternic(a);
Pentru un moment, cind imi era foarte rau, am refuzat sa mai gandesc, adica, am refuzat sa mai beau apa;
Apoi, cind am simtit uscaciunea gurii si amorteala gindului, mi-am amintit ca citisem undeva ultimele cuvinte ale lui Horia Lovinescu – una dintre iubirile mele constante.
‘Ce umilitor este sa mori…’
Iar eu cum nu suport umilinta si unele dintre ceea ce as putea numi ‘obstacol’ au fost sfirsitul in chinuri ale unor persone foarte dragi mie, s-a trezit capricornul din mine si am hotarit sa mai fac o incercare chiar de va fi sa fie ultima.Dar stiu ca atunci stinca mea/pietroiul meu va fi , va sta fixat(a) in virful muntelui.
Si nu va mai avea importanta daca urmele pasilor vor fi sterse de crivat, sau de vantul desertului.