improvizaţie
ninge cu fulgi mari – oare ai să mă prinzi ?
în palma mare, albă si caldă n’a rămas decît o lacrimă
iar acum, ceva ce ţine de talent:
Fulg
de Nicolae Labis
Desfrunzit si prea batran,
Tremura de frig gorunul.
Au cazut si-ntaii fulgi
Si l-am prins din zbor pe unul.
Migalos lucrata-n fir,
Floarea mica si rotunda
S-a topit si a murit –
O minune de-o secunda.
M-am intors induiosat
Sa scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu si nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai ramas
In inaltul boltii tale,
De-ai venit atat de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vant nelinistit,
Rasucindu-te cu ura,
Ti-a manat catre pamant
Prea gingasa ta faptura?
Si de vreme ce sosisi,
Pentru ce-ai dat mortii vama?
Nu puteai sa fii de-argint,
Ori de sticla, ori de scama?
Dar in vreme ce scriam
Intrebarea mea nebuna,
N-am vazut cum langa geam
Ninge-ntruna si intruna.
Iar cand ochii mi-am-naltat,
Am vazut cum prin ninsoare
Valea-ntreaga lumina
Minunat scaparatoare.