Dreapta, sau Stînga – care este mai… ?

De la mult mediatizatul caz Mailat, speram ca veştile despre soarta românilor din Italia
şi despre faptele lor să se schimbe în bine ; din păcate nu a fost aşa: imigranţii români, indiferent de etnie au continuat să comită acte reprobabile, dar şi autorităţile italiene, în loc să recurgă la măsuri care să descurajeze nelegiuririle şi să îmlesnească o comunicare mai bună între cetăţenii italieni şi cei imigranţi, au inflamat şi mai mult situaţia.
Săptămîna trecută auzisem despre un furt făcut de către români stabiliţi în peninsulîă dar şi de manifestări organizate, tot de către români pentru a le arăta celorlalţi, prin muzica, dansuri şi alte activităţi –unele chiar cu caracter creştin- că nu suntem aşa cum vor unii să ne perceapă.
Am sperat în mai bine. Am prins, citind pe diagonală sau ascultînd ştirile, unele declaraţii ale guvernului italian , de înăsprire a condiţiilor şi a măsurilor faţă de emigranţi şi în mod special faţă de cei români. Nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că un avocat itaian cere demiterea Ramonei Bădescu din funcţia de purtător de cuvând în cadrul Federaţiei Asociaţiilor Române din Italia (F.A.R.I), ca şăicînd un italian ar cunoaşte mai bine problemele acelor oameni pribegiti pe acolo.

Astăzi, de dimineaţă, am auzit la radio că Ministerul italian de Externe l-a contactat pe ambasadorul român în Italia, Răzvan Rusu, pentru a exprima surprinderea autorităţilor italiene faţă de declaraţiile făcute marţi de şeful diplomaţiei de la Bucureşti, se arată într-un comunicat al MAE italian.
Regret că nu am auzit declaraţia făcută de dl ministru de externe, Cristian Diaconescu, un politician, printre puţinii de la noi, care nu vorbeşte doar de dragul de a se auzi, sau de a rosti fraze pline de neologisme ori de cuvinte pe care nici el să nu le priceapă; este -după umila mea părere- unul dintre puţinii oameni bine aşzaţi in actualul guvern.
Dar pe dl Frattini, cînd declară că Italia ‘a contribuit activ la trasarea lor şi are în continuare un rol de promotor pentru consolidarea unui spaţiu european al libertăţii şi justiţiei’ , îl contrazic chiar filmele si emisiunile tv realizate în ţara pe care domnia sa o reprezintă (ăpoate dacă fostul ministru de justişie arm aui fi fost în guvernul de acum, de la Bucureşti, tonul săi ar fi fost altu… oare-? )
Pe Dl DiAacionescu l-am auzit sătămîna trecută făcînd o comparaţie între modul de abordare al autorităţilor italiene faţă de români si modul, cu totul diferit , în care autorităţile spaniole încearcă -şi se pare că nu fără succes- să rezolve problema imigranţilor, unde comunitatea română pare a fi cea mai numeroasă.
În Italia este un guvern de dreapta, în Spania, unul de centru-stînga.
Reamintindu-mi o sintagmă referitoare la stînga, îmtîlnită pe un blog, întreb şi eu naiv:
Care este mai…. ‘sinistră’ ?
Aş putea căuta un mod de incheiere a postării mai…. ‘imagistic’, că doar cultura italiana, chiar şi cea contemporană, doar, este destul de generoasă, dar mă opresc aici; nu doar din lipsă de timp.
Cu respect,