Aberaţii despre mine, NU şi despre Dragoste

jocul-mainilor5 Am fost intrebată cîte primăveri, cîte veri sau toamne am şi nu am ştiut să răspund, sincer – NU ŞTIU;
şi asta pentru că altădată simţeam cu adevărat primăra, o trăiam, în fiecare luna a lui April mi se părea că mă îndrăgostesc, dar ştiam că vine luna cea mai mohorâtă din an –se spune- noiembrie si mi se satisfac toate capriciile; luna cea mai dragă mie din an: AUGUST–- da, pentru că in acea lună, cândva mi-a fost dat să mă împlinesc prin dragoste; şi tot într-un august, la sfîrşitul verii (cine spune că fluturii mor la sfârşitul verii? , dupa ce credeam că am reuşit să mai păcălesc o dată jocul cu viaţa şi să nu car degeaba bolovanul pe stanca lui Sisif, asemeni lui, doar eu sunt Sisif-ratat, ei bine, atunci a aparut din abisul virtual (virtualul abis? –tot pleonasm e…) o fantasmă ascunsă bine de tot multă vreme dar fantasmele trebuie să rămână ceea ce sunt – himere… nu au voie sau nu pot sau nu vor să depăşească graniţa şi e mai bine; regulile trebuiesc respectate, altmineri, pedeapsa e cruntă. Dar şi adevărul se plăteşte…şi la fel de scump! Cred că mai scump, chiar!, nu întîmplător este atît de greu de aflat!
Dar asta este povestea mea, doar a mea…
Am citit cum scria undeva, frumos, cineva, un amic de al meu, că are de străbătut tot curcubeul până să ajungă să
afle iubirea..
Şi crede-mă că ştiu să ascult tacerea şi stiu să privesc lumina, fără să mă doară, crede-mă că eu am eu străbatut curcubeul : cel mai greu a fost să mă desprind de albastru, deşi indigou-l mă atrăgea foarte tare înspre neantul său şi când am ajuns la capăt, am inţeles de ce nu voi putea spune niciodată acel pe deplin ‘te iubesc’ – nu îmi plăcea prea mult culoarea…. şi atunci am auzit in indemn : ‘soarbe-l si va fi al tău în intregime’; NU, nu trebuia să o fac… nu trebuia să mă umplu, să mă inund singură de culori…curînd nu a mai ramas decât cenuşiul…. de la cenuşă, desigur…
Într-o iarnă, nu de mult, mi-am lăsat mintea slobodă, să se joace, avea nevoie şi ea de o schimbare…. dar şi jocul acesta l-am plătit scump, nu a fost un simplu puzzle…
Şi am învăţat şi să las lacrimile să curgă în palmele făcute căuş , acolo, unde se cuibărise sufletul meu odată…
Iar eu ştiu că tu te pricepi să le ştergi sau să le laşi să ardă ; şi mai ştiu că nici eu nu imi vreau înapoi… partea de suflet dăruită si aş vrea să ştiu la fel de bine -PREA BINE- că există o recompensă pentru fidelitatea tăinuită (oare?)…. să scriu altfel, altceva tăinuit ? nu, acum nu …
Şi pentru că eu nu mai am puterea să ma rog sau să îmi fac cruce (prea păgân gând îmi dă târcoale…) nici să spun o rugăciune gîndesc doar atît; IARTĂ-MĂ!
Voiai să-mi dăruieşti aievea ca si în scris trandafiri, dar eu iubesc freziile, o stii prea bine şi ai căutat pînă ai găsit-o pe cea mai frumoasă; aş fi vrut să îţi pot aminti acel proverb arab:
‘dăruieşte-mi trandafiri atîta timp cât sunt în viaţă’.
Am preferat mereu finalurile deschise si despărţirile decente, dar, am ales o modalitate de care eu însămi mă jenzez; oricum, este ultimul zar aruncat, valorează mai puţin decît o brichetă zippo, iar pentru mine orice joc s-a terminat: şi cel cu tine -frumos puzzle, păcat că l-au stricat căteva piese pe care le-am găsit aici, in virtual…
Cu cele rămase, îmcerc să scriu un cuvînt care îmi era ‘refuzat’ de fiecare dată: EPILOG
Dar aud o VOCEcare imi repetă mereu: ‘de cate ori să iţi spun ca să înţelegi nu ai ce căuta aici ?! nu e loc pt tine aici, sau poate ca locul tău nu e aici ! si intelege ceva ce nu vrei sa pricepi: epilogul, odată scris, nu aşteaptă şi nici nu trebuie să aibe vreo replică’

Ştii că imi place poezia, dar că nu m-am încumetat niciodată la a scrie aşa ceva;
nici acum, aceste ultime rînduri pe care ţi le trimit, nu se vor şi nici nu sunt… poem alb
rămâne doar o urmă de albastru curat şi frumos si senin:
Să nu mai caut în gînd,
In fiecare cuvînt,
Să nu aştept raspuns
Intr-o scrisoare
F ără sfîrşit

Anunțuri

2 răspunsuri la „Aberaţii despre mine, NU şi despre Dragoste

  1. toate cele lumesti au un sfarsit. tine de trecerea fireasca a tot si toate. cand il constientizezi, pronunti sau scrii nu-i dai dreptul la existenta – el exista oricum! – ci pici la pace cu el si incepi sa te adaptezi lui. cred ca asta faci tu… si faci bine.

    otherwise………. blue is the only color of love! restul culorilor palesc prin comparatie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s