Normalitatea abereaza

Dupa cateva zile ‘nebune’, am incercat sa regasesc normalitatea.
Ca sa uit pentu o clipa de tara unde Presedintele, cel chibzuit si hotarat, cel nepartinor si integru, asa cum ar trebui sa fie, cred eu, offf, acela/acest presedinte isi schimba optiunile, dar si convingerile nu cu ziua, ci cu ora;
o tara in care un trust de presa terfeleste ( nu schimb cuvantul!!!) viata unui actor, pentru ca apoi, in urma reactiilor, sa ii consacre in cateva seri la rand, ore intregi la postul propriu (al trustului respectiv);

o tara in care nu m-ar mira ca maine sa aflu ca cel care a declansat nebunia din sistemul sanitar este Cristi Puiu, cu al sau film Moartea Domnului Lazarescu; si cum nu pot sa gasesc normalitatea dorita, incep sa aberez; iar cand timpl imi va permite, voi abera in scris, doar asa , ca sa imi amintesc de Satre, care spunea, aproximativ cam asa: ‘omul scrie ca sa simta in raport cu universul’

asemenea pretentie inalta nu am, dar, daca timpul imi va permite, voi (a)bera; iar in cazul in care am norocul de a gasi bere neagra voi sterge paranteza, cu litera cu tot!