bla,bla,bla -Vreau să mă schimb!

Vreau să mă schimb! Veau schimbare ! Am schimbat garderoba, am retuşsat look-ul, am schimbat dosarele si cărţile între ele : degeaba!
Vreau să schimb lumeeaaa!
Şi încep prin a încerca să-mi schimb scrisul (?!?)

Mi se reproşează că sunt prea ‚serioasă’, că nu am umor, iar eu recunosc aceasta de fiecare dată. Cu toate acestea, ador teatrul lui T Mazilu.
Oricum aş încerca să scriu, tot sincer şi cu sincerotate o voi face. Despre sinceritate, Mazilu, spumne că este un act de creaţie.

Aşadar să purced(em) spre a creea.
Să creez, adică să scriu; dar despre ce? Despre lume, dacă tot vreau să o schimb, iar lumea are trăiri, sentimente şi are şi valori . Cum nu am pretenţia de a fi axiolog, mă hazardez spre sentimente, dintre care trei mi se par mie esenţiale, dar nu şi singurele: Speranţa, Ura şi Dragostea. Despre cel din urmă, las pe alţii, mai avizati să scrie.
În ceea ce priveşte primele două, mă voi limita la cîteva consideraţii personale, bazate pe ceea ce cunosc, în bună parte sau cît-decît; nu voi căuta definiţii de dicţionar sau exprimări originale/proprii în ‚domeniu’.
Se tot spune că într-o lume aflată în derivă, bulversată de criză şi crize, a renăscut speranţa, tocmai în locul unde ‚totul este posibil’ , prin alegerea lui Barack Obama, ca primul presedinte de culoare al unei ţări care şi-a început , iar apoi si-a consolidat existenţa prin negoţul de sclavi şi nici după abolirea acestei practici, urmaşii lui Kunta Kinte nu au dus-o prea bine. Dar, în ţara tuturor posibilităţilor şi a tuturor libertăţilor (oare ?!?) iată că in negru a devenit Primul om în stat şi se spune că ar fi şi al întregii planete… aici îmi rezerv unele îndoieli). O ceremonie comparată răutăcios, aş scie, cu încoronările ţariste, un discurs la o primă audiţie şi la o primă lectură fară reproş, nici nu s-au încheiat pană la ultima fază prevăzută, că deja au şi început cîrcotelile, greşelile căuate dinainte, şi scepticismul mai mult sau mai puţin voalat. Dar mă întreb: oare ceea ce a fost considerat a fi fost gafe ( una mi s-a parut şi mie greu de explicat) nu tebuiau, oare să ‚contrabalnseze’ într-un mod mai ‚original’ aspectele controversate din viaţa noului preşedinte ? Eu, personal, sunt curioasă, după un an, eventual, cum îi voi spune acestui pesonaj, căci opt ani de zile, hai, şapte, mă obişnuisem cu ‚Tufă de Veneţia’.
Mda, dar Seneca, în a sa Medeea spunea că cine nu are ce spera, nu are de ce despera. Ori Medeea întruchipează, cred eu, cel mai bine cele trei aspecte/ faze/etape ale celuilalt sentiment – ura : dolor, furor, nefas. Ca personaj al tragediilor antice (oare doar acolo?), Medeea desăvîrseşte ciclul distrugerii.
Despre distructivitate si autodistructivitate, alături de ură, ca forme ale umei anume pulsiuni de moarte, citisem ceva pe la Freud şi auzisem de curînd ceva asemănător într-o relatare despre o dezbatere ţinută/ organizată la cel mai înalt nivel în Românica noastră; nu ma voi adînci în psihanalză, domeniu pe care nu îl stăpînesc, nici măcar nu îl cunosc destul de bine.
Dar cred şi ştiu că ura are ceva patologic, e o boala, e urîtă, ea cuprinde la un loc mai multe molimi, unele, fără leac, deocamdată—dispreţul faţă de celălalt şi chiar dispreţul faţă de sine, laşitatea, învidia, misoginismul, maliţiozitatea, cinismul, trădarea, xenofobia, rasismul, terorismul. Sper să nu fiu întrebată care e cea mai odioasă forma, pentru că voi întreba retoric: acest adjectv are grad de comparaţie ?
Şi cum tot am probleme cu tastatura, la cuvîntul impulsuri, în loc de pulsiuni, era să apară scris impostura.
Ei, aici trebuie ceva mai mult de ’analizat’ , însă nu acum; boala e veche, dar în ultimul timp a suferit modificări genetice, s-a cosmetizat, atît cît şi cum a putut, a căpătat o formă perfidă şi –aparent- e greu de recunoscut la prima vedere/la primul consult; e omniprezentă şi bine plasată peste tot. E rudă bună cu snobismul şi –mai ales – cu kitschul, altă obsesie neagră de-a mea.
Celor care nimeresc pe acest blog şi au răbdarea de a citi această postare, le recomand , ba chiar îi rog să citească cartea lui Marius Ghilezan, impostURA.
Pe blogul său, al scriitorului, pot fi citite aceste cuvinte:
BINELE TREBUIE PROMOVAT, RĂUL SE PROPAGĂ SINGUR
Ei, iată-mă ajunsă acolo unde nu voiamla acele cuvinte greu de ‚categorisit’pentru mine;: Binele şi Răul.
Despre acestea, poate altadată, de va mai fi saăfie.

O întrebare nu îmi lasă cerebelul în pace; oare dacă Obama ar fi fost republican, i s-ar mai fi contabilizat de către presa de dreapta greşelile mai vechi şi mai noi ? Oare aş mai fi zărit acea sintagma care se dorea, cred, explicativă:’ sinistră, in italiană, adică de stînga’ ?
Celor care nu au citit cărţile scrise de L Hellman, sau nu au reuşut să vadă la Cinematecă Paravanul regizat de Woody Allen , le reamintesc filmul lui G Clooney Good Night and Good Luck.

11 răspunsuri la „bla,bla,bla -Vreau să mă schimb!

  1. Servus Anamaria
    daca Obama ar fi fost republican cred ca ar fi fost la fel… eu nu mai cred de mult in „omul providential” si in „solutiile miraculoase”… Obama este si el o creatie, o constructie din care s-a consumat primul act, actul romantic. Pentru ce, pentru cine a fost creat acest Obama, ne vom deslusi pe parcurs…
    Mi-a placut felul in care ai disecat un pic ura… si fiindca prea putini dintre noi o recunoastem ca facind parte din sentimentele noastre…
    Cele bune, cu mult soare!
    Flavius

    Apreciază

  2. Ai atatea teme, ca nu prea m-as prinde sa -mi permit un comentariu; zilele astea am citit Novalis.Asa ca am sa transcriu un fragmentel, care mi se pare potrivit pentu multe nedumeriri pe care le avem:”Omul este facut din adevar-daca renunta la adevar, renunta la sine.Cel care tradeaza adevarul se tradeaza pe sine.Si nu e vorba aici de a minti- ci de a actiona impotriva convingerii proprii”.
    P.S. Mie imi place Obama, chiar daca a trebuit sa mai spuna juramantul…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  3. @ Flavis: Multumesc frumos! Cit despre Obama, asa cum spuu, vom vedea cu timul…

    @ Tavi: Recunosc ca atunci cand am insirat aceste randuri nu m-am gandit la acel coplesitor Yin-Yang; in fiecare din noi, ca si in fiecare ‘parte’ ce alcatuieste aceasta lume, exista un apect luminos si unul luminos si un altul intunecat…
    @ FLoare albastra: si mie imi place Novalis, imi plce si Obama si imi place te ‘vad’ si pe tine!
    –––––––––
    parca am zarit undeva ceva si merg sa raspund 🙂

    Apreciază

  4. anamaria, esti in verva creatoare!!! binele si raul, ura si increngaturile ei, speranta, SCHIMBAREA LUMII! imi place entuzaismul. voi mai trece sa ma aprovizionez. 🙂
    din goala calului… care se topeste sub mine, mai zic, mic, ca ura este „sora” de sange a iubirii, ca este la fel de intensa si vine dintr-un loc la fel de inaccesibil ratiunii… iar obama este intr-adevar un om „insemnat”, din orice unghi l-ai privi. asa ca nu stiu daca „el” va face mare lucru, cat situatia si asteptarile in care se reflecta. nu am stare „politica” sa elaborez, cu toate ca nu tine de politica per se, dar sper ca ai prins nuanta…

    la mult scris!!!

    Apreciază

    • @lumsa : intirzierea cu care iti raspund, ‘dovedeste’ ca nu sunt in asa-zisa efervescenta creatoare si nu pentru ca nu as dori, sau ca nu as vrea sa incerc, sau datorita unei ‘crize de
      idei sau de subiecte’ [ e suficient sa ‘percep’, chiar si in felul meu ],
      ci ma cam coplesesc ‘indatoriri’ si alte probleme stupide, crede-ma!;
      am retinut nuanta cu Obama sau, ma rog, referitoare la el…
      cate altele ar fi altfel daca s-ar tine mai mult seama de nuante!…
      mi-a placut acel ‘per se’… poate ca voi incerca sa fac – nu stiu cand- un joc de cuvinte….
      la cat mai multe intalniri, dar te rog, nu lua in serios entuziasmul meu!! 🙂

      Apreciază

  5. hai, nu exagera! crezi ca eu nu locuiesc pe aceiasi planeta cu tine… ca viata mea nu ma saboteaza adesea cu lipsa de timp???? chiar atat de in afara realitatii iti par??? 🙂 raspunde cand apuci. il gasesc eu.

    ba eu vreau sa-l iau in serios!!!!! don’t burst my bubble! pls.

    ps am continuat cu o oarecare expunere la postul tau, preluat, la aghiutza… 🙂

    Apreciază

  6. Am citit Impostura, o carte provocatoare, ce-ti explica tie sau mie, noua ca trepadusi, consumatori de slujbe de veneratie in direct, cum reusesc sa izbuteasca in viata oameni care au o singura inzestrare de la natura: tupeul. „A fi înzestrat cu tupeu şi a porni cu înverşunare la lupta pentru mărire rămân contraste dolosive pentru omul cu bunul simţ şi cunoscător al măsurii”, cum bine spune Ghilezan.

    Apreciază

  7. Buna seara!
    multumesc pentru vizita si mi-ar face placere sa sa mai treci pe aici, chiar daca noi, cativa, cam putini, ne incapatanam sa ramanem ‘contraste’;
    poate mai ‘vorbim’ depre cartile, eseurile lui Mariuds Ghilezan.
    un sfarsit de saptamana placut!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s