Dar e posibil, intunecatul meu iubit,
sa ma auzi cantand chiar cand voi fi murit,
sa ma vezi aeve in cereasca oglinda
si in parul meu stele sa se stinga si sa se aprinda.
Dar sa nu te superi daca sarutul meu va fi rece,
daca dragostea mea ca un frig o sa te sece,
daca imbratisarea mea te va face sa suferi
aducandu-ti aminte, nu, sa nu te superi.( Emil Botta -” Intunecatul april “, 1937)
rescrise, gandite, rostite, soptite mereu pe marginea unei prapastii;
in timp ce picta tabloul, cel inghitit de haul prapastiei,ascuta Concertul nr 23 pentr pian de Mozart..
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Sunt atîtea prăpăstii în jur, atîtea întunecări şi săruturi reci…
Cele bune!
ApreciazăApreciază
Existenta noastra depinde de atatea framntari sufletesti,impliniri si neimpliniri,iubire si ura,toti ne ducem traiul in holomerul pe care ni l-am creat,iar in mijlocul existentei noastre este acel EU,care ne marcheaza destinele,cu stima Tavi!:)
ApreciazăApreciază
In casuta ta alba,prieteni , cunoscuti si necunoscuti vorbesc in stihuri; amfitrioana ii inspira.Am adus si eu un
Catren
de Lucian Blaga
„Usor nu e nici cantecul.Zi
si noapte-nimic nu-i usor pe pamant,
ca roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toata noaptea cantand.”
ApreciazăApreciază
@ Flavius: si din toate aceste prapastii, intunecari si saruturi reci, de-as putea sa imi fac eu scut pentru cantatoarele Undine….
@ Tavi: da, cu toate ca nu mai sunt sigura Ce sa Cine ne marcheaza destinul, Viata trebuie sa continue….
@ Floare albastra: si mi-ai adus de’odata in minte
‘de nu m-ar gasi unde sunt, nelinistea morii de vint’
ApreciazăApreciază