‘postare’ ca răspuns de mulţumire – atît!

e o zi proasta sub toate aspectele pentru mine si poate ar fi fost mai bine sa nu scriu un rand astazi.
Insa cum nu stiu cind si daca o voi mai face, am hotarit sa multumesc pentru sugestiile date/ primite.
se cuvin, totusi cateva precizari:
nu scriu ca sa castig bani,(dar cui i-ar prisosi?), nu am deschis acest blog ca pe un jurnal pesonal, cu toate ca imi plac dialogurile interioare si pesoanele [sau bloggerii monoideatici de pe aici, cat am reusit sa intalnesc];

nu citesc reviste gen Can-Can, nu din prejudecata, ci din lipsa de timp, dar nici ‘apetit’ pentru asa ceva nu am;

m-am gandit sa sterg blogul definitiv, dar in clipa urmatoare ceva din mine insami mi-a soptit ca s-ar putea, ca in vremuri mai bune, sa revin sporadic pe aici….
ceea ce am scris in acel scurt comentariu despre mine, cred ca este suficient, deoacamdata, dar iti multumesc din nou, Lumsa [ men- tioez, totusi, ca nu am o formatie unmanista, am urmat scoli de alt profil];

iar acum nu stiu daca este bine sau nu, ceea ce fac, dar vreau sa inlatur orice echivoc:
acele referiri la si despre conditia actorului despre si in care imi exprimam unele rezerve,se refereau la anumite comentarii si nu la textul postat.
Decat sa lezez orgolii sau sa creez ‘polemici’ renunt la a-mi exprima parerea personala despre conditia artistului in societatea de azi;

in treacat fie spus, as fi pomenit de acea minunata fraza a lui Camus deapre ‘arta care ni s-a dat pentru a invinge o soarta dificila’ , dar si despre teatrul Act si despre Marcel Iures…

pana la o noua si eventuala revenire pe blog,
Cu acelasi respect,

Anunțuri

4 răspunsuri la „‘postare’ ca răspuns de mulţumire – atît!

  1. Formatie realista, dar trairi expuse cu multa delicatete.O spun cum gandesc.De ce te-as flata?Cred ca sunt prea putini oameni care gandesc si traiesc asa; sau, oricum ,numarul lor este mult mai mic decat al celor interesati.Echilibru precar.Poate de asta auzim atat de des- o lume in deriva…
    O vorba as mai spune- blogul nu poate deveni un jurnal, decat daca ar fi ascuns.Cine si cati sunt cei in care poti avea incredere? Si daca ai?
    Aici , cred ca se scrie atat cat poate fi vazut din fiinta care suntem.Restul se poate deduce/inventa/exagera etc.In jurnal, poti scrie tot.Si asa tot apare o problema: cand scrii, deja evenimentul-fenomenul-tine de trecut, chiar daca este un trecut apropiat.Tot trecut este.
    As putea spune si eu cate ceva despre arta, artist, mesaj, timp, societete,vremuri dar..

    Iti multumesc pentru ce scrii si pentru starea de bine pe care mi-o da placerea de a te citi( am folosit singularul – nu ca o forma de impolitete).

  2. Anamaria,fi tu insuti,asa cum te stiu,posteaza opiniile tale,mie imi place cum gandesti,fii combativa,independenta si expune parerile tale mie imi place ce scrii,gandeste-te ca esti o invingatoare,cu respect Tavi:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s