‘postare’ ca răspuns de mulţumire – atît!

e o zi proasta sub toate aspectele pentru mine si poate ar fi fost mai bine sa nu scriu un rand astazi.
Insa cum nu stiu cind si daca o voi mai face, am hotarit sa multumesc pentru sugestiile date/ primite.
se cuvin, totusi cateva precizari:
nu scriu ca sa castig bani,(dar cui i-ar prisosi?), nu am deschis acest blog ca pe un jurnal pesonal, cu toate ca imi plac dialogurile interioare si pesoanele [sau bloggerii monoideatici de pe aici, cat am reusit sa intalnesc];

nu citesc reviste gen Can-Can, nu din prejudecata, ci din lipsa de timp, dar nici ‘apetit’ pentru asa ceva nu am;

m-am gandit sa sterg blogul definitiv, dar in clipa urmatoare ceva din mine insami mi-a soptit ca s-ar putea, ca in vremuri mai bune, sa revin sporadic pe aici….
ceea ce am scris in acel scurt comentariu despre mine, cred ca este suficient, deoacamdata, dar iti multumesc din nou, Lumsa [ men- tioez, totusi, ca nu am o formatie unmanista, am urmat scoli de alt profil];

iar acum nu stiu daca este bine sau nu, ceea ce fac, dar vreau sa inlatur orice echivoc:
acele referiri la si despre conditia actorului despre si in care imi exprimam unele rezerve,se refereau la anumite comentarii si nu la textul postat.
Decat sa lezez orgolii sau sa creez ‘polemici’ renunt la a-mi exprima parerea personala despre conditia artistului in societatea de azi;
in treacat fie spus, as fi pomenit de acea minunata fraza a lui Camus deapre ‘arta care ni s-a dat pentru a invinge o soarta dificila’ , dar si despre teatrul Act si despre Marcel Iures…

pana la o noua si eventuala revenire pe blog,
Cu acelasi respect,