eu, (un) Sisif ratat !!!

încercare -nu demers!- de a explica, fără pretenţii de ce sunt eu

un Sisif ratat;
 pentru eventuale broderii stîngace filozofice sau/şi mitologice, voi

deschide, cîndva, de-mi va fi îngăduit, o ‘categorie’ distinctă (a nu

se citi ‘distinsă’).

 Aşadar,
 de ce Sisif:


pentru că îmi place, pentru că îl inţeleg şi pentru că îi semăn,

într-o oarecare măsură.
   Pedepsit de către zei de a fi dat în vileag  o nelegiuire a marelui

Zeus, el, Sisif trebuie să urce mereu piatra în vîrful muntelui, de

unde aceasta se va rostogoli, iar truda va fi reluată din/spre

cealaltă parte – si asta mereu si mereu; pînă cînd? cred că nici el,

Sisif nu ştie, pentru că nu ştie cînd va fi sfîrşitul, el poate şti

doar că va fi…
   Am mintit în treacăt, in cele scrise la ‘profilul’ că viaţa m-a pus

mereu la încercare, deşi eu nu am comis nici o nedreptate gravă, de

fapt, ba da! : am încercat din prima clipă să păcălesc viaţa sau

soarta, luînd, poate, prea multe clipe, chiar şi pe aceasta de acum.
    Sisif nu se plînge, nu renunţă la cazna lui, ştie că amuntele şi

stînca aceea este tot ce are şi tot suind şi coborînd muntele de o

parte şi de alta, el înţelege că important nu este sa fixeze în varful

muntelui, ci se simte bucuros că poate să încerce, că poate urca acel

munte , care nu i se mai pare nici steril, nici nemilos, ci este

însăşi universul său.
   În timp ce urcă muntele, prin gîndul său, el desfide zeii care l-au

condamnat, sfidează soarta, îndrăzneală care face sublimă  truda lui

Sisif (oare mai este pentru el o trudă ?)
   eu m-am străduit să iau toate greutăţile care mi s-au ‘oferit’ ca

pe nişte încercări pe care trebuie să le infrunt cît mai bine, fără să

mă plîng prea tare, fără să mă revolt, fără să intreb’ de ce eu?’ sau

‘pentru ce?’
    Şi mai presus de toate, Sisif nu işi pierde speranţa – iată de

ce imi este atît de drag mie acest Sisif!…

    mi se va amimti, probabil, că existenţialiştii – fără de care mie,

cel puţin, îmi este greu să imi imaginez sau să înţeleg filozofia

secolului XX- l-au preferat pe Sisif pentru a explica dilemele si

angoasele,alienarea omului în şi vis-a-vis de societate, susţînd că

lucididtatea începe cu absurdul şi culminează cu tragicul; eu nu voi

replica decît că acest ‘curent’ a fost răstlmăcit nedrept şi perfid,

mai ales la începutul anilor 2000.

   de ce ratat ?

    pentru că eu nu îmi permit să ignor Divinitatea, cu atît mai

puţimn să o ignor… pentru că eu nu aş reuşi să urc muntele cu

zîmbetul pe buze, tocmai datorită acelei lucidităţi, în cazul meu

mascate sub o aparentă naivitate nefiresc de copilarească,… pentru

ca eu nu mi-l pot inchipui, asemeni lui Camus, pe  Sisif fericit, cu

atat mai  puţim rostogolindu-se pe jos intr-un rîs caraghios, tocmai

pentru că, aşa cum scrie Camus, Sisif ne învaţă fidelitatea 

superioară (….) şi înalţă stîncile si el socoteşte că totul e bine’

    Si pentru a-mi strica îmtreaga mea ‘demonstraţie’, adaug

argumentul suprem pentru mine inssami:
  da, stiu, legea gravitaţiei este valabilă, dar nu cred că si

eternă, iar acea particula gravitaţională…. se pare că…, dar
 dar,
 în pofida lor, eu, într-o  seară de august,candva, nu de mult, am

reusit să fixez ceva pe un vîrf de munte, ştiut/cunoscut de către

toţi:
   mi-am răstignit pe CRUCEA de acolo dragostea mare şi adevărată

Anunțuri

4 răspunsuri la „eu, (un) Sisif ratat !!!

  1. buna, anamaria!
    am venit, la sugestia lui amatrois, sa-mi culeg explicatia. inteleg ca nu sunt singura care am cerut-o. 🙂
    m-a intrigat alaturarea celor doi termeni – sisif si ratat. cumva, parca imi suna a pleonasm… sau un fel de negarea negatiei, daca vrei.
    prin excelenta, cazna lui sisif il condamna la o „ratare” permanenta. (cu toate ca, daca te uiti si de la alt… pol, observi ca el, sisif, a dus bolovanul pana-n varf – situatie echivalenta cu izbanda! – de nenumarate ori.)
    asadar, sisif poate fi… mai ratat decat deja este, doar daca abandoneaza lupta. totusi, in urma lecturii, cred ca am inteles de ce ai ales tu termenul.

    dar……… sa nu pierzi din vedere si alte interpretari ale mitului lui sisif; dincolo de cea a lui camus, care il vede pe sisif drept personificarea absurditatii vietii, care si mie, delatfel, imi este cea mai draga.
    sensul original al mitului – conform mitologiei grecesti – este ceva mai simplist si, dealtfel, construit dupa modelul timpurilor: muritorii de rand trebuiau sa aiba frica si respect fata de zei. sisif a avut tupeul sa se creada egalul zeilor si a luat-o peste nas. era o „lectie” pentru oamenii de rand.
    mai traziu a fost interpretat drept o „teorie solara”, conform careia bolovanul este chiar soarele care se ridica si coboara in fiecare zi… altii l-au vazut drept o simbolistica politica, altii drept o lupta zafarnica a omului in cautarea cunoasterii/adevarului. totusi, esenta cea mai subtila tot camus o extrage, cand la final ne cere sa-l imaginam pe sisif drept fericit… caci drumul lui continuu catre „in sus” nu poate face altceva decat a-i tine sufletul implinit – tintirea in permanenta spre inaltimi, chiar daca stii ce te paste.

    asa ca, felicitarile mele ca esti SISIF! si chiar si ca esti ratat! cu toate ca mie nu-mi pari… ci dimpotriva, imi pari chiar cu mult mai impacata cu „soarta” decat altii. macar pentru faptul ca esti constienta de ea si tot este mare lucru!

    in alta ordine de idei. am citit cateva dintre posturile tale. ce m-a cucerit si coplesit in aceiasi masura este sinceritatea si sensibilitatea ta. si curajul ca-ti scoti sufetul pe tava pentru… toata blogatura. ai un sufelt foarte curat, cred, sa-ti asumi acest curaj. multe felicitari!
    percep de printre toate randurile…. ggggggggg, niste nuante ce-mi par experiente sau dureri vechi… sau noi si care te-au marcat/te marcheaza. sper ca scrisul sa-ti faca bine in acest sens.

    si!!!! nu ai nici macar o farama de absurd in tine. fii sigura de asta. ceea ce este absurd este ca oamenii nu pot fi mai buni si curati decat sunt, cu toate ca este la latitudinea lor.

    voi mai reveni… de pe muntele meu pe al tau, sa ma consolez. 🙂

    mult bine!

    • ma bucur ca ai incercat -si ai reusit sa ma intelege (destul de bine) ! – 🙂 🙂
      si te mai astept pe muntele meu, spre care , hmmm, Prometeu nu prea isi arunca mana sau bratul sau puternic si stim noi (si el si eu) de ce ; ced ca banuiesti si tu…
      da, ai inteles mai mult decat voiam sau am lasat sa se inteleaga la o ‘prima vedere/lectura’
      Multumesc!

  2. …cred ca am inteles doar o frantura. mai am timp…

    si felicitari si pentru blog! acuam realizez ca esti (si tu!) noua pe net. 🙂

    ps am si o sugestie. de abia te-am cunoscut si-mi si permit sugestii…… ggggg. ai putea pune postul asta la „pagini”. am observat ca ai lasat textul de la wordpress, fara sa postezi ceva al tau.
    sunt convinsa ca multi vor dori sa afle explicatia din spatele lui „sisif ratat”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s